Psihoterapeuta Yolanda Crețescu: „ADHD-ul nu este o etichetă, ci o explicație”

ADHD-ul este adesea asociat cu copiii energici, neastâmpărați și mereu în mișcare. Totuși, există forme mai puțin evidente ale acestei tulburări, care pot trece neobservate de părinți și profesori. Psihoterapeuta Yolanda Crețescu a explicat în emisiunea Orașul vorbește, cum putem recunoaște aceste semne subtile și cum să sprijinim un copil cu ADHD.

Atunci când ne gândim la ADHD, prima imagine care ne vine în minte este cea a unui copil hiperactiv, care nu poate sta locului. Însă, după cum explică psihoterapeuta Yolanda Crețescu, realitatea este mult mai complexă.

„De multe ori descoperim o sensibilitate senzorială, un disconfort la anumiți stimuli, copii care nu suportă anumite texturi, care nu mănâncă anumite lucruri, care nu suportă luminile puternice sau au anumite dificultăți în a citi limbajul corporal al celorlalți. Sunt copii care, de exemplu, nu identifică ironia sau indiciile nonverbale, pot avea anumite turbulări de somn, ori să doarmă foarte greu pentru că au un creier hiperkinetic. Au un anumit perfecționism compensatoriu, se străduiesc excesiv, să nu greșească. Mai ales în perioada de preadolescență/adolescență, vedem foarte des asocierea anxietății când nu pot controla rezultatele.”

Unul dintre cele mai dificile aspecte pentru părinți este să își dea seama dacă anumite comportamente sunt normale sau dacă ar trebui să caute ajutor specializat. Yolanda Crețescu subliniază faptul că intensitatea și frecvența comportamentelor problematice sunt factori esențiali.

„Cât de mult se întâmplă asta, cât de intens suferă copilul meu, cât de multe probleme decurg din această neatenție, din această incapacitate de gestionare emoțională, cât de des se întâmplă să se blocheze în activitățile captivante, să stea concentrat ore în șir, de exemplu, pe jocuri video sau pe un hobby, dar nu pe sacini necesare.”

Dacă un copil se confruntă constant cu dificultăți în finalizarea temelor, izbucniri emoționale frecvente sau o stimă de sine scăzută cauzată de eșecuri repetate, este important ca părinții să consulte un specialist.

Yolanda Crețescu ne oferă câteva strategii eficiente pentru a ajuta copiii să se adapteze mai bine atât acasă, cât și la școală.

• Primul pas este acceptarea faptului că ADHD-ul nu este o etichetă negativă, ci o explicație a comportamentului copilului. Părinții trebuie să înțeleagă că acest diagnostic nu este o condamnare, ci o oportunitate de a găsi soluții potrivite.

• Oferirea posibilității de a face alegeri poate îmbunătăți capacitatea de luare a deciziilor. De exemplu, în loc să i se spună „Fă-ți temele acum!”, un copil poate fi întrebat „Vrei să începi cu matematica sau cu limba română?”

• Uneori, copiii cu ADHD au nevoie de timp suplimentar pentru teste sau de sarcini mai mici și bine structurate. Părinții trebuie să comunice cu profesorii pentru a găsi cele mai bune soluții.

• Este esențial ca părinții să evite etichetările negative precum „ești leneș” sau „nu te concentrezi”. În schimb, trebuie să își ajute copilul să își descopere punctele forte și să îl sprijine în dezvoltarea acestora.

„În momentul în care noi îi înțelegem fără a-i judeca, copiii capătă identitate de sine și stimă de sine.”

Interviu realizat de Daria Ghiu în emisiunea Orașul vorbește, produsă de Gabriela Mitan Dulgheru și difuzată în fiecare zi de luni până vineri, de la ora 9.00, la Radio România Cultural.