„Chipul bestiei. Perfecțiunea stă în detalii” sau frumusețea dincolo de prejudecăți

„Priviți mai de aproape, treceți dincolo de aparențe și veți vedea și frumusețea ascunsă a lucrurilor”, este mesajul medicului Claudiu Mihai, autorul fotografiilor pe care le puteți vedea din 10 iulie a.c. (și până pe 31 august a.c.) la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” în cadrul expoziției de fotografie macro „Chipul bestiei. Perfecțiunea stă în detalii” vernisată joi, 10 iulie a.c. (https://antipa.ro/product/chipul-bestiei-perfectiunea-sta-in-detalii-2025/).

„Ne-am axat strict pe portrete pentru această expoziție. Pentru a prinde întreaga insectă, ai nevoie de mai multe fotografii intermediare, după cum am explicat și în vernisaj. Într-un singur cadru, din multe pe care trebuie să le facem, prindem doar câțiva microni de focus. Profunzimea câmpului pe care o oferă obiectivele de microscop este foarte îngustă, ne obligă să facem în jur de 200-300 de cadre pentru fiecare cadru final pe care le expunem. (...) Totul este digital și unirea celor 300 de fotografii se face prin intermediul unui software specializat. Fotografia finală generată de acest software este prelucrată mai apoi în Photoshop, de exemplu, unde putem să accentuăm uneori unele culori pentru a le pune în valoare.”

Dr. Claudiu Mihai este medic de familie, absolvent al Masteratului de Biofizică și Biotehnologie celulară din cadrul UMF „Carol Davila” din București și pasionat de fotografie de natură de peste 15 ani. „În ultimii ani, s-a concentrat pe fotografia macro extrem, un gen aflat la granița dintre artă și știință”, după cum se menționează și în comunicatul de presă al muzeului.

„Am început să mă uit mai cu atenție în pandemie, când n-am mai putut să ies în natură să fac fotografiile pe care le făceam de obicei, și am avut subiecte în propria curte”, povestește Claudiu Mihai în interviul acordat Corinei Negrea la vernisarea expoziției.

„Bineînțeles, primele rezultate nu au fost strălucite și, bineînțeles, m-a provocat chestia asta să îmi perfecționez tehnica, să îmi perfecționez aparatură, să învăț mai mult, să îmi iasă fotografiile cât mai bine. (...) Prima care a fost reușită și mi-a dat încredere că finalul o să fie bun este o ploșniță a cerealelor și, din câte îmi amintesc eu, provine din România. (...)

Impresionanți, de asemenea, sunt și păianjenii, eu către asta m-aș orienta în viitorul apropiat.(...) Au niște detalii pe care nu le vedem cu ochiul liber. Au niște ochi interesanți, au niște structuri care seamănă cu niște pene, cu niște perișori. Trebuie să vedeți o imagine și veți înțelege. (...)

Mesajul meu este priviți mai de aproape, treceți dincolo de aparențe și veți vedea și frumusețea ascunsă a lucrurilor”, mai spune Claudiu Mihai.

„Mesajul expoziției ar fi că, de fapt, insectele fac parte dintr-un ciclu și sunt foarte frumoase, că natura este foarte frumoasă, că cele mai, așa numite ”scârboase” organisme sunt, în realitate, foarte frumoase dacă știm să le privim, dacă avem cum să le privim, pentru că uneori e nevoie de tehnici care nu sunt accesibile în mod obișnuit și tocmai de-aia e important să vină lumea la muzeu să le vadă aici”, spune și Dr. Luis Ovidiu Popa, cercetător științific gradul I, managerul Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, curator, împreună cu Dr. Claudiu Mihai, al expoziției „Chipul bestiei. Perfecțiunea stă în detalii”.

O parte dintre insectele fotografiate pentru această expoziție sunt din colecția muzeului, „dar în timpul pregătirii expoziției ni s-a rafinat, cumva, ideea despre ce vrem să facem. Am pornit inițial cu un set mai mare de organisme, nu doar insecte, ci și artropode (păianjeni). După care, ca să dăm o oarecare poveste, ne-am stabilizat la insecte. Am constatat că nu aveam suficiente, am mai colectat câteva, chiar eu personal am colectat câteva, și domnul dr. Mihai, de asemenea, a contribuit cu câteva fotografii făcute de domnia sa cu insecte pe care le-a colectat personal. (...)

Am căutat să arătăm frumusețea insectelor, pe câteva (...) grupe taxonomice (...): himenopterele - himenopterele înseamnă albine, viespi, furnici -, avem câțiva fluturi, nu mulți, avem ploșnițele, despre care spuneam că lumea este dezgustată, dar unele dintre ele sunt extrem de frumos colorate. (...)

Acele culori care nouă ne par frumoase, se numesc ”culori de avertizare”. Sunt culori contrastante, roșu, negru și așa ceva sare în ochi, dar în același timp este asociat deja, din punct de vedere evolutiv, cu prădătorii acestor organisme, că sunt dezgustătoare. Mai bine mă lași în pace, dacă mă vezi așa. (...) E un mecanism de apărare, un mecanism foarte bine stabilit de apărare.

Cea mai spectaculoasă fotografie, din punct de vedere științific?

Ochii cei mai spectaculoși?

„Nu știu dacă, din punct de vedere științific, putem spune că este una mai importantă decât altele, dar, spre exemplu, insecta de pe afiș - este o muscă, și publicul poate să descopere asta citind informațiile pe care le accesează cu QR codurile, că există așa numitele muște bețive, sau muștele de fructe, drosofilele. Sunt un grup. (...)

Insecta care se află pe afiș cu ochii aceia aurii verzui face parte dintr-un un al doilea grup de muște de fructe care se remarcă prin aripile lor care au un aspect marmorat. E ca și cum ar fi făcute ca o tablă de șah, dar nu atât de regulată. E evident că toate sunt minuscule și, repet, nu știu dacă e cea mai importantă, dar mie mi s-a părut spectaculos, dovadă că am și ales-o pentru afiș. (...)

Vorbim aici, în toate cazuri, de ochi compuși, cu omatidii numeroase, fotografia surprinde acest lucru, aceste mici unități care reprezintă ”cărămida” din care este format ochiul compus al insectei. (...)

Sunt structuri complicate și complexe care au rezultat în urma procesului de evoluție. (...) Vorbesc despre adaptările fiecărui grup la mediu, dar în cadrul grupului mare al insectelor, care, cum spuneam, reunește, de fapt, majoritatea organismelor de pe planetă, cel puțin cele pe care le putem vedea ușor, pentru că există discuții că poate nematodele, care sunt însă greu accesibile și vizibile cresc în sol, poate că ar fi mai multe decât insectele. Dar, între vietățile de care ne lovim zi de zi, insectele sunt cele mai numeroase. Și soluția aceasta, ochiul compus, este adoptată la nivelul întregului grup. Deci, este probabil un caracter care a evoluat demult, în cursul diferențierii acestui grup de organisme, astfel încât el să fie păstrat la toate subgrupele de insecte.”

Povestea va continua, poate cu fotografierea păianjenilor, așa cum spunea și Claudiu Mihai - „care sunt artropode, nu sunt insecte dar care au niște ochi foarte frumoși”, spune Luis Ovidiu Popa, „dar nu știu dacă o să sărim direct la păianjeni. (...)

Ca să fiu sincer, cred că cel mai ofertant din punct de vedere a misiunii noastre ca muzeu sunt insectele de care ne ciocnim zi de zi și de care ne teamă sau silă. Spre exemplu, mă gândeam în perioada asta că probabil că ar fi interesanți gândacii de bucătărie, nu știu dacă sunt oameni care să reacționeze cu prea mare bucurie la ei.”

Dincolo de imaginile absolut spectaculoase, expoziția este, de fapt, o invitație la reflecție: insectele sunt nu doar frumoase dar și extrem de utile în lanțul trofic. Și poate o înțelegere a locului și rolului acestora ar ajuta și la înțelegerea interacției noastre, ca oameni, cu ele.

Pe larg, în interviul realizat de Corina Negrea.