Zoltán Gündisch: „90% din producția de textile de îmbrăcăminte vine din Asia, dar toată cantitatea de deșeu este în Europa”
13 Octombrie 2025, 15:25
Într-o lume sufocată de haine ieftine și consum excesiv, textilele au devenit o problemă ecologică uriașă. Puțini știu însă că, dincolo de imaginea magazinelor second-hand, există o industrie complexă care transformă hainele uzate în resurse utile pentru construcții, mobilier sau chiar agricultură.
Zoltán Gündisch, General Manager ROSECO (https://roseco.ro/), explică într-un dialog cu Corina Negrea la Economia circulară, de la deșeuri la resurse cum s-a transformat această industrie în ultimele trei decenii, ce provocări aduce fenomenul ultra-fast fashion și de ce reciclarea mecanică ar putea fi soluția care salvează planeta – dar și economia.
Evoluția a fost de la lipsa de produse la suprasaturație. În 1991, când compania ROSECO lua naștere, România abia descoperea ideea de reciclare.
„Atunci era o piață în care aveam o lipsă de produse. Adică orice produs pe care l-ai putut aduce și ai putut să îl pui pe piață, acoperea o lipsă existentă. Și de aceea, la momentul respectiv, inclusiv calitățile mai puțin bune se puteau pune pe piață pentru că acopereau o lipsă acută de articole”, explică Zoltán Gündisch.
Azi, însă, lucrurile s-au inversat: „Nu mai este o problemă oferta, ci alegerea din oferta incredibil de mare”.
Această abundență, combinată cu explozia de haine ieftine, a dus la o scădere dramatică a calității textilelor. În ultimii ani, piața globală a fost invadată de branduri de ultra-fast fashion, care produc haine la prețuri minuscule și cu durate de viață extrem de scurte. Problema majoră este că aceste haine sunt, de cele mai multe ori, imposibil de reciclat.
„Calitatea livrată de zona de ultra-fast fashion nu este nici reciclabilă și nici reutilizabilă. Acele produse ajung imediat la incinerare sau la groapa de gunoi. Procentul de reutilizare din textile este într-o scădere constantă, impactată extrem de mult de acel ultra-fast fashion.”
În Europa, reciclarea textilă se confruntă cu o competiție inegală. Țările care au introdus sistemul de Responsabilitate Extinsă a Producătorului (EPR, https://www.unep.org/
„Un reciclator din Olanda, care primește 20 de cenți pe kilogram prin EPR, concurează cu unul din România care nu primește nimic, dar vinde la același client.”
Fără acest sprijin, avertizează Gündisch, „încet, dar sigur, această industrie o să clacheze”.
Pentru a menține industria vie, companiile românești au investit în tehnologie. ROSECO, de exemplu, a investit 2 milioane de euro într-o linie modernă de reciclare mecanică, un proces care transformă hainele vechi direct în fibre reutilizabile.
„Aceste fibre devin resurse care înlocuiesc o fibră virgină. Nu mai avem nevoie de atâta poliester, pentru că îl obținem dintr-o resursă deja existentă.”
Drumul unei haine colectate este mai complex decât pare. După colectare, urmează o sortare atentă pe categorii, spălare, dezinfectare și triere. O parte ajunge în magazine second-hand, o parte se transformă în lavete industriale sau fibre reciclate folosite pentru geotextile, izolații în construcții ori automotive.
Pentru ca reciclarea să funcționeze, este esențial ca fiecare pas din lanțul de colectare să fie făcut corect, iar cetățenii pot ajuta foarte simplu.
„Toate hainele care se duc în containere ar trebui să fie spălate și ambalate în ceva care le protejează până ajung la sortare.”
Mult mai în detaliu despre toate acestea - în podcastul Economia circulară, de la deșeuri la resurse de la Știința 360, realizatoare Corina Negrea. Invitatul ediției - Zoltán Gündisch, General Manager ROSECO (https://roseco.ro/).
