Dana Ioana Casetti: Pentru mine este o satisfacție extraordinară să pot să lucrez (în astronomie, n.r). Absolut e o chemare!
19 Iunie 2025, 16:13
Dana Ioana Casetti, dr. în astronomie, profesor de fizică și astronomie la Southern Connecticut State University, SUA, Departamentul de Fizică (https://www.southernct.edu/) și cercetator asociat la Institutul de Astronomie al Academiei Române, IAAR (https://www.astro.ro)
Este absolventă a Facultății de fizică a Universității București (1987), a fost profesor de fizică la Liceul din Dumbrăveni - Sibiu (1987-1990), meteorolog la Centrul meteo al aeroportului Otopeni (1990-1991), apoi cercetător la Institutul Astronomic al Academiei Romane (1991-1992) și are un masterat (1993) si un doctorat (1998), ambele în astronomie, la Universitatea Yale din Statele Unite.
Iar în seara aceasta este invitata emisiunii Idei în nocturnă. Diaspora. Dincolo de granițe - la Radio România Cultural și pe www.radioromaniacultural.ro, de la 21.100 la 22.00, realizatoare Corina Negrea.
O emisiune nu doar despre astronomie ci despre o viață și o carieră dăruite astronomiei.
Cum începe o carieră? Cum vin ideile? De unde știi pe ce direcție să te așezi și de unde știi că aia e direcția ta? ”Trebuie să studiezi mult, să citești mult și să ai o vedere de sinteză.Îți vine o idee și apoi cauți.E o chestie de căutare, să zic așa.”
Dar trebuie să iei în calcul, cândpornești la drum ca cercetător, trebuie să iei în calcul șică s-ar putea să fie un drum închis.”Sigur că da!Sau ideea să fie greșită, sau să fie nu tocmai așa și atunci e preluată de alții și ajunge în altă parte.Dar e foarte interesant, fiindcă câteodată și un rezultat negativ e folositor: n-am găsit anumite lucruri, înseamnă că am eliminat niște circumstanțe, niște condiții.Și este interesant și în sensul acesta”.
Care au fost cele mai interesante momente - aflați în emisiune. Ce își dorește să descopere de-acum înainte?
”Nu cred că îmi doresc ceva anume să descopăr. Descoperirea vine...tu îți faci, ca să zic așa, temele cu conștiinciozitate și, la un moment dat, se poate întâmpla că aceea ce ai făcut tu, lucrul tău, să fie ceva extraordinar.Nici nu îți dai seama la început și, după aceea, uitându-te mai bine, a apărut.Dar asta tot așa apare, fiindcă ai dezvoltat o metodologie mai performantă, sau, mă rog, ai avut o metodă de căutare mai sofisticată sau mai avut o idee mai bună și se poate.Adică, nu cred că îmi propun să descopăr ceva anume acum.
Acum sunt mai mult, să zic așa, orientate și spre partea de educație a studenților.
Aș vrea mai mult să transmit, cât pot, din experiența mea, studenților cu care lucrez.Și, mă rog, dacă o descoperire se întâmplă, foarte frumos!”
Și argumentele pentru care o carieră de astronom este chiar fabuloasă, care ar fi?
”Pentru mine este o satisfacție extraordinară să pot să lucrez (în astronomie, n.r).Nu știu, cred că e o chemare, absolut e o chemare. Dacă vorbim de astronomi profesioniști, sunt cam 1-2 la un milion.Deci, este o categorie foarte micuță.Dar e o chemare, și cel care este chemat să facă aceasta, ajunge până la urmă, să fie și foarte consecvent și să facă niște sacrificii, să aibă niște priorități.Dar e o bucurie, o bucurie interioară, care nu se poate explica foarte mult.
E o satisfacție, că ai accesat ceva ce nimeni altcineva n-a ajuns acolo, spre exemplu.
Și este ceva din misterul naturii, din cum e natura asta.Tu, practic, l-ai atins. ( (...) Mi se pare ca un dar imens. (...)
Asta, bineînțeles, vine cu dificultăți.Dar, în acest proces, ne cunoaștem pe noi înșine.Ce vrem, cum funcționăm, ce am fost puși să facem. Și ne descoperim această chemare în noi.
Sigur că se poate face astronomie la cu totul alte nivele, nu-i nicio problemă.Adică poți să fii o persoană care popularizează știința, sau un educator în școli.Și asta are impact.Fiindcă, în felul acesta, nu numai că educăm un mare număr de elevi care vor avea o bază de astronomie dar, la un moment dat, acolo, scânteia asta, într-unul din ei, se va deștepta și va merge pe acest drum. Altfel, se va pierde această scânteie. (...)
Eu, pe parcurs, mi-am dat seama că asta a fost prioritatea mea numărul unu și, chiar nu mă vedeam altfel.Nu mă vedeam altfel.”
Astronomia ne învață că ”Universul e foarte diferit de ceea ce vedem noi aici, pe Pământ. Nu mai pun la socoteală faptul că din tot ce cunoaștem, de tot ce observăm noi, materia cu care noi suntem obișnuiți, dar și fotonii tot, reprezintă numai 5% din ceea ce este în Univers, nu? 27% este această materie întunecată despre care încă nu știm ce este, 68% este această energie întunecată, din care nici atât nu știm.Deci, e un pic de umilință, și în partea oamenilor de știință este necesară, fiindcă totuși știm încă foarte puțin.”
Iar ideea că totuși n-am fi singurii din Univers sau singuri în Univers, cât de trăznită e?
”Cam de când am început să ne gândim la treaba asta, îi plasam pe aceștii omuleți verzi sau pe planetele din Sistemul Solar și acum, din ce în ce îi plasăm mai departe, fiindcă ne dăm seama ce dificile condiții sunt. (...) Esteși factorul timp. Înmomentul în care noi nu putem comunica cu o altă civilizație, chiar dacă ar fi, este un punct mort, nu?Deci trebuie să ne gândim și din punctul acesta de vedere.Sigur că ar fi interesant, dar din ce în ce mai mult oamenii de știință sunt sceptici că vor găsi viață inteligentă, fiindcă înțeleg condițiile extreme care trebuie să există, condiții stabile pentru un timp foarte îndelungat pe o planetă de genul Pământului. Și acum efortul este de a găsi viață în cele mai simple forme în alte părți. (...) Nu știm exact cum ar putea fi, dar dacă ar fi o formă inteligentă care transmite niște informații care codifică, să zicem, legile fundamentale ale fizicii, constantele fundamentale ale fizicii, înseamnă că și ei au ajuns să înțeleagă legile naturii, așa cum am ajuns noi. (...)
Iar treaba aceasta, de a ne deplasa și a trăi pe o altă planetă, chiar în sistemul nostru solar, este încă o chestiune foarte dificilă din multe puncte de vedere. Ca experiment social este ceva deocamdată prohibitiv.Dacă vrem să trimitem pentru ca să avem niște baze de cercetători acolo, poate.Dar trebuie să avem o motivație foarte clară în minte.Trebuie să ne gândim și la aspectul social.Este foarte dificil să ai, pentru mulți ani, o comunitate restrânsă la un spațiu foarte restrâns.
S-au făcut aceste experimente sociale aici pe Pământ și nu merg, practic. Am trecut prin pandemie și nu ne-a fost bine.Deci chiar noi am experimentat.
Asta este o problemă destul de mare.Și dacă facem așa ceva, dacă facem acest efort, trebuie să avem în clar o motivație foarte puternică.De ce am face aceasta? De dragul cunoașterii? Nu cred că de dragul cunoașterii necesită așa ceva. Dacă am avea nevoie de resurse, spre exemplu, de resurse minerale, asta ar fi ceea ce avem.
Și găsim o metodă economică fezabilă să putem să exploatăm aceste resurse. Sau dacă am vrea, spre exemplu, să ne gândim că suntem atât de periclitați pe Pământ și am vrea la un moment dat să avem, ca să zic așa, o salvare undeva pe o altă planetă, hai să zicem că am putea studia, deși șansele de a supraviețui acolo lungă timp sunt mici (...).
Observațiile acestea și performanțele astronomice sunt extraordinare și așa înțelegem noi Universul, prin aceste observații, așa comunicăm noi, dacă vrei, cu Universul, în sensul de a înțelege cum se petrec lucrurile, care sunt populațiile de stele, populațiile de exoplanete și așa mai departe. Și dorința de cunoaștere va fi mereu acolo. Așa suntem noi făcuți, oamenii, să cunoaștem.
Să cunoaștem, să ne punem această întrebare: de ce suntem aici, cum am ajuns aici, de ce am ajuns în timp în evoluția Universului de 13,8 miliarde de ani, de ce noi am apărut la momentul 4,5 miliarde? (...) Noi am apărut în timp, în viața Universului, la un moment de timp foarte, foarte optim, fiindcă dacă apăream mai târziu, Universul deja, prin expansiune, ar fi fost dincolo de limitele noastre observaționale, nici n-am fi putut observa Big Bang-ul, spre exemplu. Dacă am fi apărut mai devreme, deci nu erau nici condițiile chimice, să zic, pentru dezvoltarea aceasta, care o avem noi acum aici (...).”