Dimensiunea științifică a artei: Constantin Aslam - Teoria instituțională a artei
”Aceasta nu este o pipă”. Desigur, aceasta este doar o propoziție, o afirmație care a făcut istorie printr-un desen al artistului belgian René Magritte, intitulat "Trădarea imaginilor". Desenul prezintă imaginea unei pipe, însă sub aceasta se află inscripția în limba franceză "Ceci n'est pas une pipe", care înseamnă "Aceasta nu este o pipă". Desenul a intrat în istoria artei prin faptul că Magritte a dorit să sublinieze faptul că imaginea unei pipe nu este același lucru cu obiectul real. Imaginile sunt doar reprezentări ale realității și nu pot fi confundate cu realitatea în sine.
06 Martie 2023, 06:51
Sunt Mihaela Ghiță și suntem la Dimensiunea stiintifica a artei.
Ți-ai pus problema ce este obiectul de artă? Ce face ca un obiect să fie obiect artistic? Are el niște proprietăți intrinseci? La ce folosește el? De ce avem nevoie de artă?
O să fii dezamăgit, poate, să afli că acest concept de ”obiect de artă” a fost teoretizat în mod diferit de-a lungul timpului de către mai mulți filosofi, critici și istorici de artă, fără a i se putea stabili exact niște atribute exclusive. De exemplu, în Antichitate, Aristotel a vorbit despre artă și despre obiectele de artă în cartea sa "Poetica", argumentând că arta imită viața și creează obiecte care sunt frumoase în sine.
În Renaștere, Leon Battista Alberti și Giorgio Vasari au dezvoltat teorii despre frumusețea și valoarea obiectelor de artă, afirmând că acestea trebuie să fie frumoase, armonioase și să transmită un anumit mesaj sau idee. Pentru Nietzsche, bunăoară, obiectul de artă este o expresie a creativității și a forței vitale a artistului, care poate influența și transforma oamenii și lumea înconjurătoare.
Mai nou, potrivit teoriei lui George Dickie, obiectul de artă este definit prin intermediul unei instituții numite "sistemul artei". Această instituție este formată din oameni care se angajează într-o activitate numită "judecată estetică", prin care se stabilește dacă un obiect este sau nu ”obiect de artă”. De asemenea, teoria lui Dickie sugerează că orice obiect poate deveni un artă, dacă este recunoscut ca atare de către membrii sistemului artei. Prin urmare, obiectul de artă nu este un lucru în sine, ci mai degrabă un obiect social construit în cadrul instituției sistemului artei.
Fără să îmi propun o elucidare completă a subiectului (te las și pe tine, ascultătorule, să reflectezi asupra lui) îți propun această mică prelegere despre ”teoria instituțională a artei” a invitatului meu: Constantin Aslam, profesor de filosofie la Universitatea Națională de Artă din București.
Realizator Mihaela Ghiță
