Dimensiunea științifică a artei: Costin Aslam - Evaluarea artei este democratică, pentru că ea este realizată de public
Mă întreb de ceva vreme și încerc să mă lămuresc, dacă există niște factori obiectivi, niște parametri, conform cărora o lucrare de artă poate fi evaluată. Cu siguranță că te-ai întrebat de ce pisoarul lui Marcel Dushamp, sau Pătratul negru al lui Malevitch, sau picturile deconstruite ale lui Picasso stau pe picior de egalitate, ca pagini de referință în istoria artei, cu Cele trei grații sau Fata cu cercel de perlă, Mona Lisa, sau autoportretul cu urechea tăiată al lui Van Gogh?
08 Martie 2023, 07:30
Cine decide la un moment dat că acest obiect este un obiect de artă? Artistul însuși? Criticul sau istoricul de artă? sau … chiar publicul?
Sunt Mihaela Ghiță: Astazi la Dimensiunea stiintifica a artei vom afla că: dacă putem vorbi de democratizare în artă, ei bine, în artă, elementul de democratizare este evaluarea ei. Un obiect devine operă de artă prin procesul de apreciere efectuat de către instituțiile de artă (cum ar fi galeriile, muzeele sau criticii de artă), dar și de publicul care îi acordă valoare. Sau, cel putin așa stau lucruile conform teoriei instituționale a artei enunțate de filosoful american George Dickie. El sugerează că, definirea unei opere de artă nu se bazează pe proprietățile obiective ale lucrării în sine, ci mai degrabă pe contextul cultural și social în care aceasta este prezentată și apreciată.
Invitatul meu de astazi este Constantin Aslam, profesor de filosofie la Universitatea Naționala de Artă, Bucuresti.
Realizator Mihaela Ghiță
