DOCUMENTAR: Eclipsă de Lună prin penumbră, vizibilă din România

Prima eclipsă din 2017, care se produce în noaptea de 10 spre 11 februarie (vineri/sâmbătă), este o eclipsă de Lună prin penumbră și poate fi observată din România.

Eclipsa de Lună durează 4 ore și 23 de minute și se va vedea în întregime din Africa, Europa și Oceanul Atlantic.

Fenomenul astronomic începe pe 11 februarie la ora 0 și 32 de minute, în acel moment Luna aflându-se sus pe cer, înspre sud, la aproape 58° deasupra orizontului.

Pentru că Luna nu va trece prin umbra Pământului, ci prin penumbră, întunecarea discului nu va fi foarte mare, fiind observabilă o nuanță gălbuie în partea superioară a discului, în momentul maximului și 30-40 de minute înainte și după. Maximul se va produce la ora 2 și 44 de minute, moment în care Luna se va afla înspre sud-vest, la 47° deasupra orizontului, potrivit informațiilor de pe site-ului astro-urseanu.ro.

Eclipsa de Lună prin penumbră se încheie la ora 4 și 55 de minute, când Luna se va afla înspre vest, la 27° deasupra orizontului.

Următoarea eclipsă de Lună din 2017 este parțială, se produce pe 7 august și va fi vizibilă din țara noastră.

În perioada de rotație a astrului în jurul Pământului, care durează aproximativ 29 de zile și jumătate, se disting patru faze: Lună Nouă, Primul Pătrar, Lună Plină, Ultimul Pătrar.

O eclipsă de Lună se produce întotdeauna în momentul fazei de Lună Plină, deci când Soarele este în opoziție cu Luna. Lunațiile — Luna Nouă sau Luna Plină — se produc la fiecare 2 săptămâni, dar eclipse se produc, de regulă, de patru ori pe an.

Fenomenul de Lună Plină reprezintă perioada de apogeu a influenței Lunii asupra planetei noastre. În ciclul Lunar, acest moment este foarte important, evidențiat mai ales în tradiția astrologică orientală, care arată că înainte cu două zile de Luna Plină influența acestui astru este deosebit de benefică asupra planetei noastre. Ziua cu Lună Plină este cea în care simțul măsurii și al armoniei sunt mult mai ușor accesibile fiecărei ființe umane. Este ziua în care putem să ne temperăm pornirile și ambițiile egoiste prin conștientizarea adevăratelor noastre aspirații, fiind o zi pe care merită să o consacrăm iubirii, artei, frumuseții, acțiunilor pline de dăruire. În tradiția populară se spune, cu privire la hrană, că este important să lăsăm de fiecare dată loc și digestiei, adică să nu mâncăm până la saturație, ci să ne oprim cu puțin înainte, scrie site-ul http://astrohelios.ro.

Pământul are întotdeauna o umbră în spațiu creată de lumina Soarelui, care are o parte centrală mai întunecată și o parte externă mai puțin întunecată, numită penumbră. În timpul unei eclipse de Lună, corpul ceresc intră, treptat, în umbra Pământului. La un moment dat, Luna poate dispărea aproape de tot, fiind vizibilă doar ca un disc de culoare roșie închisă, numită "Lună sângerie". Aceasta este o eclipsă totală de Lună.

Dacă Luna nu intră în întregime în umbra Pământului, ci trece pe deasupra sau pe sub centrul umbrei, este posibil ca discul Lunii să nu fie acoperit în totalitate, ci doar ''mușcat'' foarte tare. Aceasta se numește eclipsă parțială de Lună.

Dacă Luna trece doar prin partea externă a umbrei, prin penumbră, avem o eclipsă de Lună prin penumbră. Penumbra nu cauzează modificări importante asupra astrului, adică nu se întunecă, dar se susține, totuși, că suprafața Lunii devine un pic gălbuie.

Eclipsele de Lună, mai puțin spectaculoase, se petrec când Luna intră în ''umbra'' Pământului. Aceste tipuri de eclipsă furnizează specialiștilor date extrem de importante privind atmosfera Pământului, gradul de poluare a acesteia, efectele radiației solare asupra atmosferei și altele, Luna comportându-se ca un ecran pe care putem ''citi'' particularitățile atmosferei Pământului. De asemenea, eclipsele de Lună furnizează date folosite și pentru măsurarea vitezei de răcire a scoarței lunare, în intervalul în care aceasta este lipsită de căldura Soarelui.

Cea mai veche eclipsă de Lună consemnată a avut loc în anul 3450 î.Hr. În vechile culturi, când avea loc o eclipsă, oamenii spuneau că soarele sau luna au fost înghițite de balaur sau de dragon. În cultura veche românească, oamenii spuneau că erau mâncate de vârcolaci.

Sursa: AGERPRES