Pastila antistres - CÂND VICTIMA ÎȘI APĂRĂ ABUZATORUL – Sindromul Stockholm
21 Mai 2019, 06:22
Povestea de astăzi își are rădăcinile la o intersecție de străzi din Stokcholm, unde pe un colț se afla unul dintre birourile Kreditbanken (The Credit Bank). Într-o zi de august, în 1973, Jan-Erik "Janne" Olsson, a intrat în bancă înarmat cu un pistol mitralieră încercând sa jefuiască banca.
Patru angajați au fost ținuți ostatici în seiful băncii timp de șase zile. În timpul și după jaf, o legătură a fost dezvoltată între captivi și agresor. Unii ostateci, în timpul unei convorbiri telefonice cu premierul suedez Olof Palme, au arătat simpatie pentru agresor și au criticat poliția pentru acțiunile sale. Erau speriați că poliția îi va ucide. Acest comportament, nemaiauzit până atunci, a agitat interesul în lumea academică. – MARCAND APARITIA A CEEA CE SE VA NUMI MAI TARZIU Criminalistul și psihiatrul Nils Bejerot ce lucrau în acel moment pentru poliție a definit această reacție prin expresia "Norrmalmstorgssyndromet" (Sindromul Norrmalmstorg) cunoscută mai târziu ca și Sindromul Stockholm
Sindromul Stockholm este o condiție care determină victimele ostateci să dezvolte o alianță psihologică cu abuzatorul în timp ce se află în captivitate sau în timp ce sunt abuzate. În viața victimei, care este pusă în pericol, apare conștientizarea unei morți iminente și faptul că supraviețuirea și integritatea sa fizică depind de agresor.
Instinctul de supraviețuire se află în centrul sindromului Stockholm și este un mecanism care provine din nevoia victimei de a supraviețui care este mai puternică decât dorința de a-și urâ agresorul. Victimele trăiesc într-o dependență forțată și interpretează acțiunile rare sau mici de bunătate în mijlocul unor condiții oribile, ca tratament bun și începe să dezvolte sentimente pozitive față de agresor, în condițiile în care dobândesc credința că o evadare sau o ieșire din situație ar fi imposibilă.
O teorie care încearcă să explice sindromul Stockholm este aceea care spune că oamenii în general nu pot sta nefericiți pentru perioade lungi de timp și adaptarea ar putea constitui singura modalitate de a supraviețui Extinderea acestei teorii a fost realizată și în zona violenței domestice unde este adesea întâlnită situația în care o persoana alege să rămână cu partenerul sau cu părintele abuziv.
În cazul femeilor, acest lucru este adesea prezentat ca reacția „femeilor neajutorate”. Motivul pentru care acestea aleg să rămână cu soțul abuzator este pentru că simt un fel de dependență de partenerul lor, simt că nu pot funcționa fără el, își pierd propria identitate și raportarea la viață se face doar prin el. Abuzatorul are grija să inoculeze victimei sale ideea ca altă șansă pentru de a trăi – nu există . Aceste femei adesea prezintă în istoria personală o viață petrecută alături de un tată abuziv – viața prezentă având în acest context o „derulare” deja cunoscută. Menționez aici că statusul social sau intelectual al „femeilor neajutorate” nu are importanță, situațiile de acest gen fiind întâlnite și în medii sociale elevate.
Alături de categoria acestor ”femei neajutorate și mute” există copiii abuzați din punct de vedere emoțional sau fizic. Aceștia ascund abuzurile trăite în cadrul familiei de origine– acceptând că nu există șansă de evadare și alegând adesea să mintă sau să ascundă evenimentele trăite, protejând astfel agresorul. Ca aduți, acești „foști copii abuzați” prezintă, la rândul lor, comportamente abuzive.
În cabinet am întâlnit, în ultimul timp, situații când părinții au avut curajul să recunoască abuzul trăit în copilărie și să solicite sprijin în vederea schimbării comportamentului lor față de proprii copii. În aceste contexte, tratamentul implică de obicei consiliere psihologică și psihoterapie cu scopul ca fiecare în parte să conștientizeze că acțiunile și sentimentele sale provin din tehnicile de supraviețuire umană. De asemenea, consilierea implică sprijinirea clientului în restabilirea normalității în viața sa și îl învață cum să scadă comportamentele bazate pe strategii de supraviețuire marcate de sentimentul de frică - pentru ca astfel să poată trăi o viață reală – normală .
Recomandarea - Iluzia iubirii. De ce se întoarce femeia maltratată la agresorul său - David P. Celani
Întrebarea care se pune în această carte este: „De ce atât de multi bărbați le agreseaza pe femeile pe care le iubesc si, mai ales, de ce partenerele maltratate se întorc, totuși, la bătăușii lor?”
Psihologul american aplica teoria relatiilor de obiect (Fairbairn), pentru a demonstra ca femeile batute se simt inconstient atrase de partenerii batausi. Aceasta atractie paradoxala este explicata prin tulburarile de personalitate care si-au pus amprenta asupra victimelor abuzate si neglijate in copilarie.
Aceasta a fost „Pastila” de azi.
O zi frumoasă vă doresc!
Cu bine!
Realizator: Roxana Alexandra POPA - Psiholog Clinician si Psihoterapeut
Rubrică coordonată de Mihaela GHIȚĂ
