Planurile-cadru, pro și contra

Proiectul pentru noile planuri-cadru din învățământ liceal a demarat imediat după promulgarea Legii învățământului preuniversitar nr. 198/2023. Anul acesta, pe 31 ianuarie au fost puse în consultare publică noile planuri-cadru pentru liceu. La documentele elaborate de Miniterul Educației sunt așteptate până pe 6 martie, propuneri și observații argumentate pe adresa consultare@rocnee.ro. În viziunea oficialilor, decizia privind noile planuri-cadru pentru liceu se duce mai mult spre școală și elevi, se face o descentralizare a lor, se încurajează autonomia și performanța.

Viforel Dorobanțu, director Școala Gimnazială din Curcani, județul Călărași:

„Dacă noi, o amărâtă de școală din mediul rural, am putut să luăm hățurile în mână, să facem lucrul ăsta (schimbarea curriculumului) este evident că liceele, ca să nu mai zic de colegiile naționale care au și resursă umană de calitate superioară, și mă refer aici și la elevi și la profesori, este evident că aceste planuri cadru propuse acum sunt un motiv pentru a defini traiectul fiecărei școli. Pentru că, până la urmă, asta a relevat propunerea de plan cadru, asumarea unui traiect caracteristic fiecărei școli.”

Modelul unei arhitecturi curriculare diferite, prin care unele discipline sunt concentrate din anii finali către anii școlari mai mici, se găsește și în propunerea pentru noile Planuri-cadru pentru Liceu.

Modelul propus a fost pilotat, cu succes, de unele licee, dar și de Școala Gimnazială din Curcani, județul Călărași, prima școală pilot din mediul rural.

Profesorul Viforel Dorobanțu, directorul acestei instituții i-a povestit colegei noastre, Mirela Stana, despre impactul pe care l-a avut această schimbare asupra elevilor, dar și a profesorilor.

Delia Maier, profesoară de limba și literatura română, membră în Consiliul Director al Asociațiației Profesorilor de Limba și Literatura Română Ioana Em. Petrescu:

„Limba română este limba oficială de stat și suportul învățării la diverse discipline”

Interviu realizat de Roxana Păsculescu.

Radu Gologan: "Relativ la matematică - se vorbește ca în clasele a 11-a și a 12-a anumite tipuri de clase, de umanioare, în general, să nu mai facă matematică. Nu e neapărat greșit, dar în același timp trebuie venit cu ceva care să continue educația gândirii logice a copiilor. Nu se poate să părăsești materiile care îți aduc un avantaj în a gândi rapid și bine"

Este nevoie de reformă în învățământul românesc (…) dar reformă nu înseamnă a schimba terminologiile care s-au consacrat în limba română și a introduce tot felul de termeni care sunt înțeleși prost de publicul larg, de exemplu ”planuri cadru”. Sună destul de prost. Probabil că foarte corect era de spus ”structura programei școlare” (…), spune prof.univ.dr Radu Gologan, profesor de matematică la Universitatea Națională de Știință și Tehnologie ”Politehnica”, București (https://upb.ro/), Preşedinte al Societății Române de Matematică din România (https://ssmr.ro/).

Să fie acesta motivul pentru care există așa o dezbatere înflăcărată în legătură cu aceste planuri-cadru?

"Da, este în mare parte, și această inflație de termeni noi face să crească și birocrația."

"Este nevoie de reformă, clar, numai că orice reformă în domeniile cum sunt școala, cum sunt armata, cum sunt sănătatea, nu pot fi făcute brusc. Durează zeci de ani până când pot să ajung la o reformă făcută ca lumea. Gândiți-vă, bine, sigur, erau alte timpuri, dar reforma lui Cuza și ulterior la reforma lui Spirul Haret: a durat zeci de ani până când s-au văzut rezultatele acestor reforme. N-au fost heirupiste, nu s-a zis ”de mâine facem așa și gata”, sau într-o lună de zile discutăm planurile cadru și după aceea le votăm. Crează prea multă nemulțumire, prea multe discuții, uneori inutile, cum se întâmplă de fapt și acum, și devine anti reformă până la urmă, cum s-a văzut în multe situații (…) ."

Legat de proiectul noilor planuri-cadru, profesorul Radu Gologan spune că ”nu este o idee rea deloc (proiectul noilor planuri-cadru, n.r.). Așa se procedează de mulți ani în foarte multe dintre sistemele de educație din alte țări cum e în Germania, cum e în Franța, cum e în Statele Unite, cum e în Marea Britanie, chiar și în Italia. Sigur, nu dau totdeauna cu rezultate extraordinare. De exemplu, în Statele Unite, sistemul acesta a provocat o scădere a nivelului de cultură al cetățenilor în ultimii 50 de ani. Dar, văzând lucrurile greșite făcute în alte părți, putem să le rezolvăm și noi. Ceea ce se întâmplă însă este frica pe care aceste idei le aduc în tagma dascălilor și a unor părinți.

"(…) Relativ la matematică - se vorbește foarte clar că în clasele a 11-a și a 12-a anumite tipuri de clase, de umanioare, în general, să nu mai facă matematică. Nu e neapărat greșit, dar în același timp trebuie venit cu ceva care să continue educația gândirii logice a copiilor. La Uman, de exemplu, clasele 11-12, matematica, chiar foarte puțină, îi introduce pe copii în niște noțiuni abstracte care fac parte din cultura generală. Adică ”continuum”, ”discret” și așa mai departe. Acestea reprezintă un mod de gândire, de a vedea lumea. Cum e ea? Discretă? Continuă? Cum e timpul? În muzică, de exemplu, astea sunt lucruri esențiale, dar nu numai muzică, dar și în filosofie și în literatură. Astea sunt lucrurile care trebuie...Nu neapărat umplut spațiul cu științe sociale și științele personalității și așa mai departe. Sunt utile și acelea, dar nu îți educa creierul. Vârsta asta, între 16 și 18 ani, este exact vârsta în care un copil ajunge cu creierul la posibilitatea de a înțelege abstractul, abstractizarea. Și abstractizarea face parte din viața noastră. Mai ales în viitor când tinerii, cetățenii, vor trebui să fie pregătiți să învețe repede o nouă meserie pentru că apar domenii noi (…)"

"La cursul de anul întâi de matematică la ”Politehnică”, observ că atunci când vorbești despre filozofia matematică, despre însemnătatea anumitor noțiuni în istorie și în gândirea noastră, copiii devin foarte interesați. Deci la Uman s-ar putea face o oră pe săptămână de noțiuni de filozofia matematică sau noțiuni de logică matematică împreună. E mult mai greu să predai așa ceva (pentru un profesor de matematică) decât să predai trei ore, patru ore de formule și de calcul de integrale (…)."

Se poate face (reformă, n.r.), dar trebuie cu foarte mare grijă și trebuie mare atenție la felul în care ulterior să alcătuiește programa. (…) Ce se scoate, trebuie înlocuit cu altceva, mai spune profesorul Radu Gologan: nu se poate să părăsești materiile care îți aduc un avantaj în a gândi rapid și bine. Am spus: dacă nu matematică, șah, logică, dar ceva, ceva ca să-ți antreneze mintea în a gândi rapid și bine, indiferent de meseria pe care o vei avea. Și discurs liber. Și asta se poate învăța. Și asta conține elemente de a gândi corect și repede. Șahul cred că e o chestie foarte bună. Nu vrei să faci matematică - o oră de șah pe săptămână (…)

Soluția mea (în legătură cu planurile-cadru, n.r.) este să nu ne grăbim. Sunt idei bune, sunt și idei proaste. E o discuție care nu se va termina. Mi-e puțin teamă că o anumită parte a publicului , înflăcărată de niște idei vechi, s-ar putea să reacționeze prost și să se folosească de lucrurile astea ca să arate că nu ne facem treaba. Că guvernanții nu-și fac treaba. E delicat.

Ceva de o mai mare profunzime, căci dincolo de numărul de ore ar trebui să existe o filozofie a inter si transdisciplinarității. Profesoara de educație plastică și estetică, Cosmina Dragomir, venind de la o școală privată - surprinde foarte bine esența artelor în școală. Educația plastică nu și-a propus niciodată să le dezvolte manualitatea ori să scoată artiști din elevi, ci să le ofere instrumente pe care să le folosească la achiziția informațională de la alte materii, să îi ajute să vadă lumea, natura, viața - și mai ales, să aibă un suport formativ și emoțional pentru întreaga lor viață.

Dialogul cu profesoara Adriana Cireș, a colegei Roxana Păsculescu, oferă o perspectivă pozitivă asupra planurilor- cadru aduse în discuție publică, până pe 6 martie 2025.

De data aceasta aflăm perspectiva profesorului de limba și literatura română Bogdan Rațiu, profesor la Liceul UMFST „George Emil Palade” Tg Mureș, în dialog cu Roxana Păsculescu. Adică, cadrul didactic invitat este profesor la instituția înființată de Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Tg Mureș. În plus, Bogdan Rațiu este și vicepreședinte ANPRO. O perspectivă care trage un semnal de alarmă. Nu este viziune în aceste planuri-cadru după opinia avizată a profesorului Bogdan Rațiu și, în plus, profesorii nu sunt pregătiți pentru schimbarea pe care ar presupune-o această reformă în educație.