REConCHILLiant cu Daniela Rei Vișan – Știai că Organizația Mondială a Sănătății definește sănătatea ca pe o stare de BINE fizic, psihic și social?

” Cred că
valoarea esențială a operei de artă este conținută în spiritualitatea ei, în
capacitatea de a crea semne de
întrebare esențiale, în
posibilitatea de transpunere a
privitorului într-o stare
de visare și meditație. (...)
Fiecare tablou înseamnă pentru mine o nouă
încercare de a cunoaște esența lucrurilor, de a mă cunoaște în raport cu
ele, este un dramatic colocviu cu mine și cu lumea. Fiecare tablou este o confesiune pe care o fac celorlalți sau numai mie, o încleștare între spiritul meu
mereu efervescent și indiferența, pasivitatea materiei. Munca mea se îndreaptă spre găsirea echivalențelor plastice cele mai fidele trăirilor mele și această muncă nu are
niciodată sfârșit.”

Marin Gherasim Geometria magmei, Editura Paralela
45, 2012

Pe 19 februarie a fost lansat la Librăria Cărturești Carusel un
impresionant volum dedicat pictorului
Marin Gherasim. Apărută la Editura
Vellant într-o formă grafică deosebită, cu un text de
Alexandru Davidian , într-un format bilingv, lucrarea reprezintă
un eveniment editorial de
excepție. Horia Roman
Patapievici, un bun cunoscător al operei artistului a fost
invitatul special al acestui
eveniment. Am discutat cu el despre modernitate , despre artiștii contemporani ,
captivi în marea lor majoritate în labirintul ateu al lumii, despre ABSIDELE
lui Marin Gherasim ce evocă gloria
Bizanțului, dar și zbuciumul
modernității.

” Dar oare șlefuirea sensibilității și gândirii
omului, crearea unei perspective mai înalte de viață, realizat prin opera de artă, nu face parte tot din *
misiunea socială a artistului*? De unde
această neîncredere în propriile unelte
ale unor artiști, ale unor intelectuali? De ce mimează a acțiune
pe care nu o îndeplinesc în mod real? Câți dintre ei au
alinat o suferință, câți au ameliorat
o situație absurdă din lumea de azi?” Iată câteva întrebări esențiale pe care le nota Marin Gherasim în jurnalul său în iulie 2010,text tipărit mai apoi în volumul
Geometria magmei.

Viziunea creștină
despre pomenirea celor plecați la Domnul, despre Învierea sufletului
și a trupului, este o taină pe care pictorul reușește să o sugereze prin mijloace plastice extrem de rafinate, subliniază
Horia Roman Patapievici în interviul realizat pentru Radio România
Cultural.

”
Toată arta lui
Marin Gherasim îmi pare acum un imn adus
fragilității în care răul nu a putut
găsi adăpost, pentru că nu are
puterea să o strice.(...) Puține afirmări mai triumfătoare ale speranței
cunosc în toată arta contemporană, decât aceste abside ale lui Marin Gherasim.”

În decembrie
2010, în aceleași file de jurnal,
pictorul mărturisește: ” să nu
distrugi speranța din oameni, speranța unei mântuiri, speranța că
există un Dumnezeu care veghează, le
ține pe toate împreună, dă sens vieții.”

***

In cea de a doua
parte a emisiunii REConCHILLiant de sâmbătă 22
februarie 2020 vă propunem și o
reîntâlnire cu doamna Felicia Waldman, coordonator al Centrului de Studii Ebraice și editor al revistei academice Studia
Hebraica. Modul de raportare al omului modern la textele sacre a fost
punctul de plecare al dialogului nostru. Interpretarea Torei la
viața de zi cu zi permite o armonizare a tradiției cu lumea
modernă. Unul din mesajele importante transmise de un cercetator la Talmudului
peste secole este : ” Ce ție nu-ți place, altuia nu face!” subliniază Felicia Waldman.

Ce sunt așa-numitele traume transgeneraționale, despre
care se vorbește tot mai mult în anii din urmă, cum se transmit și ce impact au
asupra generațiilor supraviețuitoare unei mari tragedii umane este o altă temă
pe care o vom aborda în acestă ediție.

O
perspectivă extrem de interesantă, dar
puțin cunoscută publicului din România, este cea pe care ne-o propune Annick de
Souzenelle în Simbolismul corpului uman:
” Am înțeles că , în această aventură grandioasă, fiecare membru și fiecare
organ al corpului au un rol a cărui funcție imediată este manifestarea.
Am auzit numele fiecăreia dintre aceste părți ale corpului răsunând de sensul funcției sale și mi-am dat seama de ce
primele verterbre se numesc sacrale, de ce creierul mic e numit pomul vieții,
iar straturile optice-paturi nupțiale.Perturbat, dezorientat în privința
acestei vocații fondatoare, corpul suferă; el vorbește la nivelul organului
care semnifică originea tulburării și o manifestă.Corpul vorbește, trăiește; el
transmite cerința de creștere a nucleului ființei cuprins în
fiecare din celulele sale menite a-i elibera energia. Finalitate sa este corpul divin, modelul său, care i s-a
arătat lui Moise și a cărui imagine ne-a transmis-o sub forma Arborelui Sefirot-urilor.Viața
cuprinsă în intervalul dintre
naștere și moarte este, așadar, povestea acestei reîntoarceri: reîntoarcere a Omului-de-jos la
Omul-de-sus, a lui Adam la Elohim, conform mitului biblic. E povestea chemării
irezistibile a acestei * cununii* a lor” .
Felicia Waldman ne va ajuta să întrezărim câte ceva din tainele acestor texte.

La Radio România Cultural, sâmbătă 22 februarie 2020 de la ora 14,30  într-o emisiune de Daniela Rei Vișan