Simon Prentis: "Gramatica este doar suprastructura limbajului. Baza tuturor limbilor sunt cuvintele (...) iar cuvintele sunt formate din ”zgomote digitale”
02 Iulie 2025, 14:00
VORBEȘTE. Cum limbajul ne-a făcut oameni este una dintre cărțile lui Simon Prentis apărute la Editura Vellant în colecția Versant - cea de față, în traducerea lui Cosmin Maricari (https://www.vellant.ro/carte/
Fascinat de evoluția limbilor și a limbajului, Simon Prentis spune, în interviul acordat Corinei Negrea, că limbajul ne-a transformat, de fapt, pe noi, oamenii, în ceea ce suntem azi - oameni.
Titlul inițial al cărții era „Far East, Far West” - dar Simon Prentis l-a schimbat pentru că ” ”a devenit un subiect mai amplu (...) Și, de asemenea, pentru că simt deja că termenul „Far East” era foarte popular când eram mai tânăr, oamenii obișnuiau să vorbească despre „Far East”. Acum nu mai vorbim despre Orientul Îndepărtat., suntem puțin mai inteligenți decât atât. Am înțeles că lumea este un glob. Așa că l-am schimbat. Și, de asemenea, pentru că tema cărții mele a devenit mai amplă. Nu era vorba doar de a compara două moduri ciudate de a face lucrurile și de a arăta cum sunt similare, era vorba de a analiza cum am devenit oameni. Și asta se datorează limbajului.”
Rep: Spuneți că, ”pentru a înțelege cu adevărat efectul pe care îl are limbajul asupra noastră, trebuie să ne uităm la originea speciilor”.Asta înseamnă că?...
Simon Prentis: Când spun ”originea speciilor, mă refer la discursurile politice. Și la felul de discursuri pe care oamenii le țin despre propria lor cultură și superioritatea culturii lor, religia și identitatea lor și toate aceste lucruri. Ce îi determină pe oameni să gândească astfel, să gândească într-un mod atât de îngust, de provincial? Asta am vrut să spun.
Rep: Și ce îi determină pe oameni să creadă că, din nou, cultura lor este superioară?
Simon Prentis: În mare parte, pentru că nu știu nimic despre altă cultură! Cred că asta este principala cauză. Adică, dacă nu vorbești foarte bine o altă limbă, cum ai putea știi că o altă cultură are la fel de multă bogăție și profunzime în cultura sa, în poezia sa, în tot ceea ce ține de cinematografia sa, în toate lucrurile pe care le face o cultură?
Crești în propria ta cultură. Și, dacă ai noroc, primești o educație bună, înveți totul despre istoria și literatura și așa mai departe a propriei tale culturi.
Când te duci într-o altă cultură, nu știi nimic despre asta.Și, dacă nu faci un efort, presupui că asta nu există, că cultura ta este singura care are profunzimea unui poet ca Shakespeare și toate aceste lucruri.
Apoi, când te duci într-o altă cultură, dacă te cufunzi cu adevărat în ea, descoperi că toate aceste aspecte sunt prezente și în altă cultură. (...) Este nevoie de mult timp și de mult efort pentru a încerca să înțelegi. Așadar, este aproape imposibil să înveți totul despre o cultură. (...) Cred că, faptul că acum putem vorbi cu oameni din întreaga lume într-un mod în care nu puteam înainte, ne ajută foarte mult să vedem că și ceilalți oameni sunt oameni. Dacă nu poți nici măcar să întâlnești oameni, atunci este foarte ușor să presupui că sunt complet diferiți. Dar odată ce ai ocazia să întâlnești oameni, chiar și la un nivel foarte superficial, asta te ajută să înțelegi că sunt oameni. Adică, multe dintre problemele care apar în legătură cu imigrația, de exemplu, și faptul că oamenii se supără din cauza imigrației, se datorează adesea faptului că nu întâlnesc efectiv oamenii. Ei văd oameni ciudați și poate că îi evită, dar nu fac efortul să îi cunoască.
Și dacă o faci, atunci înțelegi repede că aceste lucruri sunt mai superficiale decât fundamentale. Acum, (...) faptul că vom avea noi forme de informare și modalități mai ușoare de comunicare nu înseamnă că totul se va rezolva imediat. Nu este așa. Dar am speranța că va ajuta în această privință, doar pentru că o informație mai bună este o îmbunătățire față de o informație slabă.
Și dacă o faci, atunci înțelegi repede că aceste lucruri sunt mai superficiale decât fundamentale. Acum, (...) faptul că vom avea noi forme de informare și modalități mai ușoare de comunicare nu înseamnă că totul se va rezolva imediat. Nu este așa. Dar am speranța că va ajuta în această privință, doar pentru că o informație mai bună este o îmbunătățire față de o informație slabă.
Asta nu înseamnă că informația este cunoaștere sau că cunoașterea este înțelepciune, dar este un început.
Rep: Da, cunoașterea nu este neapărat înțelepciune. Și asta este realitatea lumii noastre.Tehnologia nu ajută întotdeauna la o mai bună comunicare. Dar să trecem la carte. Să încercăm să explicăm puțin.
Simon Prentis: Prima jumătate a cărții analizează ce este limbajul și cum funcționează. Așadar, primul capitol este cel mai tehnic, în sensul că încerc să arăt că există o altă modalitate de a înțelege cum învață oamenii să vorbească. Opinia academică larg acceptată în prezent este teza lui Chomsky, potrivit căreia, în urmă cu aproximativ 60-70.000 de ani, s-a întâmplat ceva în creierul unui individ care i-a permis să gândească recursiv, așa cum o numește el. Cu alte cuvinte, să fie capabil să folosească gramatica, pentru a o spune într-un sens grosier.
Simon Prentis: Prima jumătate a cărții analizează ce este limbajul și cum funcționează. Așadar, primul capitol este cel mai tehnic, în sensul că încerc să arăt că există o altă modalitate de a înțelege cum învață oamenii să vorbească. Opinia academică larg acceptată în prezent este teza lui Chomsky, potrivit căreia, în urmă cu aproximativ 60-70.000 de ani, s-a întâmplat ceva în creierul unui individ care i-a permis să gândească recursiv, așa cum o numește el. Cu alte cuvinte, să fie capabil să folosească gramatica, pentru a o spune într-un sens grosier.
Deci, el crede că există o mutație genetică specifică oamenilor, care a avut loc relativ recent și care este cauza limbajului. Și din această cauză, toți oamenii sunt acum capabili să vorbească.
Argumentul meu este că există o altă modalitate de a explica acest lucru. Și dacă, în loc să ne uităm la gramatică, care a fost în centrul tuturor eforturilor lingvistice de-a lungul istoriei, începând cu India antică, oamenii au vrut să înțeleagă cum funcționează gramatica? Gramatica este atât de dificilă. Cum putem înțelege gramatica? Gramatica este doar suprastructura limbajului. Baza tuturor limbilor sunt cuvintele. Și, de obicei, nu ne gândim prea mult la cuvinte, dar cuvintele sunt alcătuite, în fiecare limbă, dintr-un număr limitat și specific de sunete.
În engleză, sunt 44 de sunete. Nu știu câte foneme există în limba română. Majoritatea oamenilor nici măcar nu își cunosc propria limbă.
Dar știu că în japoneză, de exemplu, sunt doar 20. În unele dintre cele mai vechi limbi cunoscute din Africa, există 140 de foneme. Iar cele mai noi, din sudul Americii de Sud, au doar 11.
Deci, numărul de sunete dintr-o anumită limbă este foarte diferit, dar trebuie să fie fix. Și ideea mea este că asta arată că limba ar putea evolua doar prin combinarea sunetelor într-un mod digital, deoarece cuvintele sunt formate din zgomote digitale. Și acesta este secretul.
Odată ce ai o secvență digitală, ai o capacitate infinită de a forma cuvinte din aceleași sunete, astfel încât acestea să poată fi memorate. Este exact la fel cum funcționează proteinele aminoacidice și aminoacizii. Ai 20 de aminoacizi, care pot fi combinați pentru a forma orice număr de proteine dorești.
Ei bine, la fel se întâmplă și cu limba. Ai, să zicem, 20 sau 40 de sunete, pe care le poți combina pentru a forma câte cuvinte dorești. Abia atunci ai nevoie de gramatică.
Și crezi că atunci când începi să înveți o limbă, începi cu cuvintele. Bebelușii încep cu cuvintele. Ei învață ceea ce aud și cum se articulează. (...) În cazul oamenilor, este complicat, deoarece ei aud gramatica de la început. Dar dacă înveți o limbă străină, în general, începi cu cuvintele.
Trebuie să ai un anumit vocabular înainte de a avea nevoie de gramatică. Încerc să arăt că limba a evoluat din ceea ce fac deja animalele, pentru că animalele comunică deja folosind zgomote, folosind sunete, doar că nu le folosesc digital.
Și asta este schimbarea care s-a produs la oameni. (...) Primul capitol încearcă să arate că există o modalitate diferită de a înțelege limbajul, care apare în mod natural din ceea ce fac deja animalele. Și nu a fost nevoie să avem o transformare magică a creierului nostru, pe care nimeni nu a putut să o explice de atunci. (...) Iar capitolele doi, trei și patru sunt despre consecințele acestui lucru. Odată ce poți începe o conversație, despre ce vorbești? Ei bine, vorbești despre cum să faci lucrurile. )...). Așa apare o cultură din modul în care facem acest lucru.
Și de acolo, treci la motivul pentru care o facem.
De ce suntem aici? Ce se întâmplă? Cum explicăm acest lucru?
De ce suntem aici? Ce se întâmplă? Cum explicăm acest lucru?
Și acest lucru generează idei religioase (...), care există pentru a explica de ce societatea este așa cum este. Se observă acest lucru chiar și în cele mai așa-numite societăți primitive.
Și apoi, desigur, asociat cu acest lucru, apare problema identității. Odată ce devii parte a unei culturi și a unei religii consacrate, ai o identitate care este foarte strâns legată de acestea. Și dacă nu ești conștient de alte identități, atunci asta creează conflicte.
Cum avem limbajul? Ce provoacă acesta? Provoacă cultura, provoacă religia, provoacă identitatea. Și acestea nu sunt lucruri rele. Eu doar explic cum acestea apar în mod natural din existența limbajului.
