În acest an, la
Cannes, zbuciumul și durerea de pe ecran au adus glorie
cinematografiei spaniole: Dolor
y Gloria,
filmul lui Pedro Almodóvar, a primit trofeul pentru cel mai bun
actor graţie interpretării magistrale a lui Antonio Banderas, Fire
Will Come
(O
Que Arde)
al lui Olivier Laxe, Premiul juriului Un Certain Regard și
provocatorul Liberté,
regizat
de Albert Serra, a luat Premiul Special al Juriului în aceeași
secțiune.

Aceste
trei filme, printre cele mai comentate şi mai apreciate de pe
croazetă, fac parte din Focusul Spania pe care Les Films de Cannes à
Bucarest îl organizează, în acest an, cu sprijinul Instituto
Cervantes de Bucarest, Ambasada Spaniei în
România, Point și Institutul Ramon Llull. Albert
Serra, noul rebel al cinematografiei spaniole (un titlu aprig
disputat), va fi invitat de onoare al festivalului şi va introduce
publicului un triptic cu operele sale: pe lângă Liberté,
veţi putea vedea La
mort de Louis XIV și
Story
of My Death.

Mai
mult, focusul omagiază, într-un program oferit
de Instituto Cervantes, cu sprijinul Filmotecii Ministerului
Afacerilor Externe, Uniunii Europene și Cooperării din Spania, nu
doar talentele de astăzi, ci şi maeştrii de ieri, printr-o serie
proiecţii ale unor capodopere clasice spaniole prezentate la Cannes
de-a lungul anilor: Viridiana,
de Luis Buñuel, Cría
cuervos,
de Carlos Saura, Bienvenido
Mr. Marshall de
Luis Garcia Berlanga și Los
Santos Inocentes
de Mario Camus.

În
comparație cu alte mari cinematografii cum ar fi cea franceză,
italiană sau germană, cea spaniolă a fost multă vreme
subevaluată. Cu
siguranţă că şi dictatura lui Franco (1939-1975) a contribuit
mult la această situație, pentru că a cenzurat și oprimat timp de
aproape patru decenii cele mai mari talente ale ţării. Dar,
paradoxal, regimul a hrănit creativitatea, forţându-i pe cineaşti
să fie imaginativi şi subtili în maniera în care îşi comunicau
ideile ca să deruteze cenzura. Moartea lui Franco a deschis drumul
pentru o nouă generaţie de provocatori, condusă de tânărul taur
când furios, când exuberant, Pedro Almodóvar. Războiul civil,
dictatura, izolaţionismul cultural impus de un regim autoritar au
dat naştere puternicei tradiţii a cineaştilor subversivi ce
contestă „realitatea” oficială şi status quo-ul. Hotărâţi
să înfrunte fără menajamente ipocrizia și falsele aparențe,
regizori ca Bunuel, Saura, Erice și, mai nou, Almodóvar sau Serra
creează opere unice şi distinctive, o lume unde valorile burgheze
colapsează, iar faţada bunelor maniere, a manevrelor politice şi a
curtoaziei sociale este aruncată în aer. Cinema-ul spaniol de autor
a refuzat modelul hollywoodian şi goana după clişee vechi şi
reciclabile ca să devină una dintre cele mai vibrante şi mai
iconoclaste contribuţii la cultura modernă. Filme îndârjite, dar
și sarcastice: „folosesc mereu umorul, chiar şi în producțiile
mele cele mai dramatice”, spunea Almodóvar într-un interviu
pentru New
York Times.
„E foarte tipic pentru Spania să ai umor negru chiar şi în
momentele cele mai grele. Aș putea spune că face parte din
caracterul naţional.” Aşa cum acești artiști vechi şi noi ne
arată, Spania nu duce niciodată lipsă de ţinte instituţionale
care să fie supuse satirei: armata, familia, biserica catolică,
aristocraţia.

Un
alt filon este cel suprarealist. Despre Fire
Will Come,
publicația Variety
a scris la Cannes „Știi exact ce climax urmează în superba
parabolă rustică a lui Oliver Laxe, dar puterea sa feerică,
hipnotică, rezidă în așteptare. Cu un ritm lent, înainte să
devină foarte rapid, al treilea film al cineastului franco-spaniol
confirmă promisiunea formală a lui Mimosas
(Marele Premiu al secțiunii Semaine de la Critique), dar în această
abundentă recoltă atmosferică, observația umană are mai multă
profunzime și generozitate. Reprezintă un pas major spre statutul
de autor al unui cineast talentat.”

Albert
Serra - invitatul
de onoare al secțiunii Focus Spania din cadrul Les Films de Cannes a
Bucarest

“Nu
mă interesează să impun un sens unei poveşti cinematografice. De
fapt, aş prefera ca publicul să ştie mai multe decât mine despre
înţelesul filmelor mele.”, spune Albert Serra,
un artist şi un cineast ale cărui pelicule vii şi provocatoare se
inspiră din istoria artei şi a literaturii și sunt, spun criticii,
o continuă violentare a retinei. Cineastul vrea, în acest fel, să
ne facă să ne întrebăm ce putem accepta sau nu într-o operă de
artă. Născut în Spania, în 1975, Serra a studiat literatura şi
istoria de artei la Universitatea din Barcelona. Liberté
a facut mare vâlvă, reușind să stârnească scandal la Cannes, un
festival ce părea deja impermeabil la provocări și a fost comparat
cu Salo
al lui Passolini. Însă site-uri ca Mubi l-au apreciat ca făcând
parte din categoria acelor rare pelicule aventuroase, excitante și
transgresive care ne fac să căutăm termeni cu care să le descriem
și ne pun la încercare standardele. Acest „minimalist
transcedental” e o rara
avis
care face filme ca să frizeze granițele acceptabilului și nu ca să
alinieze premii (și, uneori, tocmai de aceea le câștigă).

Cele
trei filme care vor compune un portret al autorului și la finalul
cărora vor avea loc discuții cu regizorul sunt:

Story
of My Death / Història
de la meva mort
- va fi proiectat pe 21 octombrie, la Instituto Cervantes.

Casanova
se întâlneşte cu un nouă servitoare care va fi martora ultimelor
sale zile din viaţă, într-un castel din Transilvania. Peliculă
filmată în România şi recompensată cu Leopardul de Aur în 2013,
la festivalul de la Locarno. „Tragedia şi nenorocului unuia sunt
sursă de comedie pentru altul, în această peliculă cerebrală, de
anti-epocă
ce închipuie un şir de compoziţii digitale captivante într-o
lumină naturală pâlpâietoare care se întunecă treptat, ca şi
cum am fi învăluiţi în pelerina contelui Dracula”. Fernando F.
Croce, Mubi

La
mort de Louis XIV,
va fi proiectat pe 22 octombrie, la Cinema Elvire Popesco.

Întors
de la vânătoare, Ludovic al XVI-lea simte o durere fulgerătoare
în picior care-l forţează să stea la pat în Versailles. E
începutul morţii lente a celui mai grandios suveran francez. „Un
adevărat obiect cinematografic. Nu te antrenează într-o călătorie.
Nu e o fereastră către lume. Nu-i pasă de ce crezi tu, mai mult
decât de ce-ar crede o piatră. Istoria cinematografului se
împleteşte cu istoria reală în aceste memento mori al lui Albert
Serra.”, citim în Film
Comment.

Liberté
- va fi proiectat pe 23 octombrie, la Cinema Elvire Popesco.

Chiar
înainte de Revoluţia Franceză, un grup de libertini condus de
ducesa de Valselay fuge de guvernul conservator al lui Ludovic al
XVI-lea în Germania. Scopul lor? Să exporte libertinajul, o
filozofie bazată pe respingerea moralităţii şi a autorităţii. E
începutul unor întâlniri aventuroase. „Un indecent şi neruşinat
film de artă. Serios, cine sunt eu să spun că nu e o capodoperă?”,
citim reacția lui Blake Williams, în revista Filmaker

Viridiana,
regia Luis Buñuel, Palme d'Or, Cannes 1961

Fantoma
lui Franco bântuie întregul cinema spaniol și, în cazul lui Luis
Buñuel, îl face pe faimosul răzvrătit și mai dornic să șocheze,
să incendieze și să scandalizeze. După anii petrecuți în exil
din cauza regimului fascist, se întoarce în Spania, în 1960, ca să
facă Viridiana,
un film presărat cu deviații, ménage
a trois și
reconstituiri blasfemice la Cina cea de taină, care a fost interzis
în Spania până la moartea dictatorului. Astăzi, suntem imunizați
la asemenea tabuuri, însă perspectiva voios de
cinică a autorului rămîne reconfortantă.

Bienvenido
Mr Marshall, regia
Luis Garcia Berlanga, Premiul internațional și mențiune specială
a juriului la Cannes 1953

Această
comedie se folosește de o implementare fictivă a planului Marshall
în Spania ca să satirizeze spumos felul simplist, stereotipic, în
care cetățenii din diferite țări – în cazul de față
spaniolii și americanii - se percep unii pe alții. Filmul reușește
să fie atât pe gustul publicului, cât și subversiv și, așa cum
se întâmplă des în cinema-ul spaniol, se aventurează pe un
teritoriu suprarealist, cu câteva secvențe onirice memorabile.

Cría
cuervos,
regia Carlos Saura, Marele Premiu al Juriului, Cannes 1976.

Puțini
copii actori au avut șansa să joace nu în una, ci în două dintre
capodoperele naționale înainte să împlinească 11 ani. Ana
Torrent a reușit acest lucru, atunci când regizorul Carlos Saura a
distribuit-o în filmul de față, alături de Geraldine Chaplin,
după ce-a văzut-o în The
Spirit of the Beehive.
Ca și acea peliculă, Cría
cuervos
e o dramă enigmatică ce amplasează copiii într-un decor domestic
ca să comenteze alegoric despre cum tineretul a fost abandonat de
regimul lui Franco.

Los
Santos Inocentes,
regia Mario Camus (Premiul pentru cel mai bun actor ex aequo acordat
lui Francisco Rabal și Alfredo Landa și Premiul ecumenic la Cannes,
1984)

Pelicula
a stârnit admirația criticii prin felul extrem de realist în care
a descris existența de zi cu zi a clasei de jos, extrem de sărace,
din regiunea Extremadura, în timpul regimului franchist. Bazat pe un
roman de Miguel Delibes, este acum considerat unul dintre cele mai
bune filme făcute despre dictatură.

Vă
invităm să rămâneți la curent cu cele mai noi știri despre
ediția 10-a Les Films de Cannes à Bucarest, urmărind
site-ul filmedefestival.ro și pagina
oficială de Facebook.

Biletele
vor fi disponibile începând cu 1 octombrie pe Eventbook.ro.

Festivalul Les
Films de Cannes à Bucarest este
prezentat
de Orange
România, partener de tradiție al evenimentului.
Mașina
oficială a festivalului:
Renault.
Cu
sprijinul:
Catena, Apa Nova, Silva, Groupama Asigurări.
Ediția
a zecea a Les Films de Cannes à Bucarest este organizată
de Asociația Cinemascop și Voodoo Films și realizată în
parteneriat cu
Ambasada Franței și Institutul Francez din Bucureşti.
Proiect
cultural finanțat de:Ministerul
Culturii și Identității Naționale,
Centrul Naţional al Cinematografiei, realizat cu sprijinul SACD,
Société des Auteurs et Compositeurs Dramatiques.
Parteneri:Air
France, Institutul Cultural Român, Instituto Cervantes, Ambasada
Spaniei în România,POINT,Institutul
Ramon Llull, Europa Cinémas, Hotel Mercure, Hotel Cișmigiu,
SERVE,
UPS, CINETic, Lokal, Eventbook, Muzeul Național de Artă al
României, Cinema Muzeul Țăranului, Cinema PRO, Independența Film.

Parteneri media:
Radio România Cultural, Zile și nopți, Elle, Observator Cultural,
News.ro, Ziarul Metropolis, AaRC, Movienews, Igloo, Banchiza Urbană,
Cinemap