Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
29 Februarie 2024, 16:27
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic. Noua ediție a seriei de filme dedicate culturii feminine și producțiilor regizate de femei, reunite sub motto-ul „Spațiu feminin”, este curatoriată de Mostra Internacional de Films de Dones de Barcelona.
Ediția din acest an reunește patru sesiuni de lungmetraj – trei documentare și un film de ficțiune, precum și o serie de scurt-metraje, care vor putea fi vizionate în Sala Auditorium a Institutului Cervantes din București (Bulevardul Regina Elisabeta 38) în datele de 4, 8, 11, 18 și 25 martie 2024, începând cu ora 19.00. Accesul la proiecții este gratuit, în limita locurilor disponibile.
Seria de filme din acest an, „Spațiu feminin”, urmărește explorarea unor povești mai puțin obișnuite prin intermediul ficțiunii audiovizuale și aducerea pe marele ecran a unor personaje care, deși banale, ascund vieți pline de pasiune și imaginație.
„Cu fiecare film al acestei serii, vom aborda povești care sunt atât micro-istorii personale, dar și istorii ale unei societății: femeile spectatoare de film care, prin pasiunea lor, susțin cinematografia, cabaretul ca micro-univers în care se nasc rețele de sprijin, sau transformarea relației dintre o mamă și o fiică de-a lungul anilor. Filmele care alcătuiesc acest program au fost selectate dintre creațiile ultimului deceniu – atât de ficțiune, cât și de non-ficțiune – din Spania și America Latină. Toate regizoarele selectate au dat dovadă atât de o mare dorință de autocunoaștere, cât și de comuniune prin intermediul imaginii și al cuvântului”, au declarat curatorii seriei, reprezentanții Mostra Internacional de Films de Dones de Barcelona, instituție care aniversează în 2024 trei decenii neîntrerupte de activitate.
PROGRAM
4 martie – La Mami | Mami, de Laura Herrero Garvín (2019, Spania și Mexic, 80 min.)
Documentarul urmărește viața de zi cu zi a femeilor care lucrează ca dame de companie la Cabaretul Barba Azul din Ciudad de Mexico, în special a Doamnei Olga, cunoscută sub numele de „Mami”: fostă dansatoare de cabaret, cu peste 45 de ani de carieră în spate, ea se ocupă acum de baia femeilor, unde le oferă fetelor sprijin și echilibru. Mami – o adevărată bijuterie, un portret social, etic și teribil de uman al lumii fetelor de companie.
8 martie – Viaje al cuarto de una madre | Călătorie în camera unei mame, de Celia Rico (2018, Spania, 94 min.)
Lungmetrajul de debut al Celiei Rico a avut un succes răsunător pe scena cinematografică spaniolă. A primit 18 nominalizări la diferite premii și a câștigat Premiul pentru tineret la Festivalul de la San Sebastian și Premiul Asecan pentru cel mai bun film. Interpretarea magistrală a relației dintre o mamă și o fiică de către două actrițe remarcabile, Lola Dueñas și Anna Castillo, a completat rigoarea narativă și excelenta punere în scenă a acestei mostre de „cinematografie de calitate”.
11 martie – Scurtmetraje la feminin:
🔹 Oro rojo| Aur roșu, de Carme Gomila (Spania, 2021, 12 min.)
Scurtmetrajul de animație relatează povestea a trei femei imigrante marocane care muncesc pe câmp în Huelva. Prin intermediul acestei povești, filmul denunță diferite probleme sociale, cum ar fi exploatarea mediului, rasismul și capitalismul.
🔹 Escamas | Solzi, de Katherina Harder (Spania, 2020, 17 min.)
Un scurtmetraj care explorează intimitatea oamenilor și locul pe care îl ocupă imaginile în percepția acestora asupra lumii. După o mastectomie la sân, Alicia nu reușește să se mai identifice cu propriul corp. În urma unui accident casnic, face cunoștință cu noua ei vecină, Lucia, o femeie transsexuală. Fiecare va regăsi în cealaltă un sprijin în procesul dificil de autodescoperire și acceptare.
🔹 Sorda | Surdă, de Nuria Muñoz Ortiz și Eva Libertad (Spania, 2021, 21 min.)
Primul scurtmetraj filmat în limbajul semnelor nominalizat la Premiile Goya, în care cele două cineaste abordează conflictul personal al protagonistei, interpretată de actrița surdă Miriam Garlo – sora Evei Libertad – în joaca ei cu sunetul și auzul, care devin personaje ale poveștii. Cum poate o femeie surdă să facă față unei societăți pline de prejudecăți? – aceasta este întrebarea care traversează proiectul cinematografic.
18 martie – Las Cinéphilas | Cinefilele, de María Álvarez (Argentina, 2017, 71 min.)
Acest lungmetraj documentar, urmat de Timpul pierdut (2020) și Apropiatele (2021), a fost primul din trilogia despre artă, semnificația acesteia în timp și despre rolul acesteia în a da sens vieților oamenilor, în special celor ale femeilor.
Documentarul relatează povestea a trei femei pensionare, care locuiesc în Buenos Aires, Madrid și Montevideo. Deși separate de o distanță geografică mare, toate trei împărtășesc pasiunea pentru cinematografie. În fața camerei de filmat, ele ne oferă o conversație cu totul specială, pe care rareori ne oprim să o ascultăm și care demontează stereotipurile din lumea culturii și a cinematografiei, o lume percepută ca a fi a tinerilor și a bărbaților.
25 martie – Africa 815, de Pilar Monsell (Spania, 2015, 66 min.)
Munca arhivistică și experimentală a lui Pilar Monsell alături de compania sa de producție, Proxémica, a plasat-o pe această cineastă în fruntea documentarului creativ. Africa 815, primul ei lungmetraj, a primit numeroase nominalizări și premii.
Prin crearea acestui film documentar, autoarea dă dovadă de un mare curaj rescriiind povestea complexă a tatălui său din propriul punct de vedere, cu ajutorul fotografiilor și jurnalelor acestuia din timpul serviciului militar în colonia spaniolă din Sahara în anul 1964.
