Extraterestrul care îşi dorea ca amintire o pijama, de Matei Vişniec – un spectacol „de trezit uşor părinţii”- premieră la Radio România Cultural

Teatrul Național Radiofonic pentru copii prezintă în premieră, duminică, 22 decembrie 2019, de la ora 9.00, la Radio România Cultural: Extraterestrul care îşi dorea ca amintire o pijama - o poveste de trezit uşor părinţii - de Matei Vişniec. Adaptarea radiofonică şi regia artistică : Mihai Lungeanu. În distribuţie: Alexandrina Halic, Constantin Cojocaru, Adela Mărculescu, Violeta Berbiuc, Antoaneta Cojocaru, Ioana Popovici Chelaru, Ioan Pavel, Virginia Vasilache, Andrei Iordache, Mihaela Neacşu, Alexandru Robu, Carmen Sascău, Florin Georgescu. Redactor şi coordonator de proiect: Irina Soare. Regia de studio: Milica Creiniceanu. Regia de montaj: Dana Lupu şi Robert Vasiliţă. Regia muzicală: Patricia Prundea. Regia tehnică: Codrin Lazăr

Spectacolul radiofonic Extraterestrul care îşi dorea ca amintire o pijama - o poveste de trezit uşor părinţii - de Matei Vişniec va putea fi audiat în avanpremieră marți, 17 decembrie 2019, de la ora 12.00, la Muzeul Naţional al Literaturii Române, de pe strada Nicolae Creţulescu nr. 8 din Bucureşti. Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.

„Extraterestrul care îşi dorea ca amintire o pijama este o piesă pe care am simţit nevoia să o scriu în contextul unei drame istorice şi umane pe care o observ în România: aceea a copiilor care cresc fără părinţii lor. În mai toate regiunile ţării, mulţi români plecaţi la lucru în străinătate şi-au lăsat copiii cu bunicii, cu diverse rude mai apropiate sau mai îndepărtate, ba chiar şi cu vecinii. Aceşti copii care cresc fără căldura prezenţei părinteşti se formează ca oameni pe un fond de frustrare profundă, cu multe sechele ulterioare… Mă îndurerează mult ceea ce se întâmplă, pe fond de febrilitate capitalistă, în România, cu ceea ce ar trebui să fie primul nostru „capital”, copiii„… afirma scriitorul Matei Vişniec într-un interviu acordat jurnalistului Cristian Teodorescu. Spectacolul radiofonic inspirat din acest puternic text dramatic contemporan îşi propune un sensibil dar ferm semnal de alarmă (de „trezit părinţii”) care să determine o punere în discuţie a valorilor reale cu care ne creştem generaţia care urmează. Dragostea părintească, prietenia, sinceritatea, bunătatea, visele şi speranţele, temerile şi aşteptările copiilor noştri sunt, poate, mai importante decât jucăriile, hainele şi dulciurile devenite cadouri stereotipe.