Rămas bun, Florina Cercel, drum lin printre stele!
30 Iulie 2019, 12:58
Echipa
Teatrului Național din București anunță cu adâncă durere
despărțirea de marea actriță Florina Cercel.
După
mai bine de 45 de ani de carieră pe scena Naționalului, «Țuca»
ne părăsește azi, lăsându-ne tot mai triști, lipsiți de
prezența sa impunătoare, de forța și de talentul său
incontestabil, de farmecul atâtor roluri memorabile, de dăruirea sa
remarcabilă în fiecare apariție scenică.
Dumnezeu
să o aibă în paza Sa! Rămas bun, Florina Cercel!
Actriţa
Florina Cercel s-a născut la 28 ianuarie 1943, la Piatra Neamţ. În
1964 a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică
din Bucureşti, clasa profesorilor Jules Cazaban, Cornel Todea,
Victor Moldovan (1964). În cei peste 50 de ani a avut peste 100 de
roluri în teatru, film, radio și la televiziune.
A
debutat ca actriţă pe scena Teatrului Dramatic de Stat din Galaţi,
în 1964.
În
perioada 1965-1973 a jucat la Naţionalul din Timişoara, în piese
precum ''Micul infern'' de Mircea Ştefănescu, ''Regele
moare'' de Eugen Ionescu, ''Mincinosul'' de Carlo Goldoni, ''Aceşti
îngeri trişti'' de D.R. Popescu. Din 1972 și până la pensionare
a făcut parte din trupa Teatrului Naţional ''I.L. Caragiale'' din
Bucureşti, unde s-a făcut remarcată imediat și a rămas în inima
publicului printr-o serie de roluri de primă mărime.
Înzestrată
cu un talent viguros și un fizic plăcut, voce pregnantă a
teatrului românesc, Florina Cercel a fost distribuită de mari
regizori în roluri de prim plan pe scena Naționalului din
București, între care amintim : Vasilisa
din „Azilul de noapte” de Maxim Gorki, regia Ion Cojar, 1998,
Agave - „Bacantele” de Euripide, regia Mihai Măniuţiu, 1997,
Zabina - „Tamerlan cel Mare” de Christopher Marlow, regia Victor
Ioan Frunză, 1995, Bernarda Alba - „Casa Bernardei Alba”
de Federico Garcia Lorca, regia Felix Alexa, 1994, Clitemnestra
în „Electra - O trilogie antică” după Euripide, Sofocle şi
Seneca, regia Andrei Şerban, 1990, Zoe - „O scrisoare
pierdută” de I.L. Caragiale, regia Radu Beligan, 1979, Wanda -
„Gaiţele” de Alexandru Kiriţescu, regia Horea Popescu, 1977,
Peţitoarea - „Căsătoria” de Nicolai Vasilievici Gogol, regia
Sanda Manu, 1976, Lucille Desmoulins - „Danton” de Camil
Petrescu, regia Horea Popescu, 1974.
O
creație de referință, avându-l partener de scenă pe marele actor
George Constantin, a fost Vassa Jeleznova din „Vassa Jeleznova”
de Maxim Gorki în regia lui Ion Cojar, 1988. Pentru acest rol a fost
distinsă cu Premiul UNITER pentru cea mai bună interpretare
feminină, în 1990.
Roluri
de mai mică anvergură prindeau în interpretarea sa un contur
aparte. Până de curând, publicul îi aștepta apariția de-a
lungul unui întreg spectacol, în "Dumnezeu se îmbracă
de la second - hand" de Iulian Margu, regia Ion Caramitru, 2014,
piesă în care se vorbește permanent despre personajul Teodora, dar
ea nu apare decât la final. Acesta a fost și unul din ultimele
roluri pe scena TNB, cu care spera să revină în luminile rampei,
din toamnă. Boala însă, a învins.
A
fost o luptătoare și ceva din sufletul fiecărui personaj pe care
ni l-a dăruit rămâne să ne însoțească pe mai departe, chiar
dacă astăzi se alătură, într-o … distribuție nedrept de
amplă, colegilor săi de generație plecați prea devreme dintre
noi.
Alături
de numeroase premii și distincții acordate pentru
interpretare artistică, în anul 2002 a fost distinsă și cu
Ordinul Naţional ''Serviciul Credincios'' în grad de Cavaler.
Joi,
1 august, începând cu ora 10.00, cei care au îndrăgit-o își vor
putea lua un ultim rămas bun, în foaierul Sălii Mari a Teatrului
Național din București. Înmormântarea va avea loc la ora 13.00,
la Cimitirul Bellu din Capitală, pe
Aleea Artiștilor.
