The Divergent Series: Allegiant - distopie, problematică majoră și iubire într-o parabolă interesantă- de Michaela Platon

The Divergent: Allegiant- Part 1 ne vine de la Lionsgate, un producător ce a excelat în blockbustere şi francize, dacă ne gândim ca tot de la ei ne-au venit şi Twilight, Hunger Games şi RED 1&2, şi care acum l-a desemnat pe regizorul Robert Schwentke să pună în pagina cinematografica un alt  bestseller al Veronicăi Roth.

Pelicula are o dinamică interioară specifică genului, subiectul fiind un alt episod al luptei pentru supravieţuire vs putere, într-o societate post apocaliptică. Cel puţin aşa pare la prima strigare, căci apoi realizăm ca de fapt este o parabolă a ceea ce ne oferă azi socieatea şi nu doar o distopie SF. Degradarea valorilor, goana după putere, stratificarea socială şi a sistemelor de gândire, manipularea, minciuna, toate sunt prezente, față în faţă cu personajele idealizate în marea lor majoritate, altele într-atât de transparente ca tipologie, încât par schematice.

Dincolo de orice, remarc peisajele cu o natură devastată, extraterestră, cu un pământ labirintic şi roşu, imagini care aduc o simbolistică a dezolării cu apa rubinie şi ploaie ca de sânge, cu o arhitectură destructurată din care a muşcat războiul, dar în care evoluează personaje  frumos populate cu trăiri.

Tris Prior şi Tobias-Four Eaton sunt aici un dipol –ea singura “pură”, el un “defect”, dar care introduc prin relaţia lor ideea că –nu-i așa- iubirea învinge şi este tot ceea ce contează în orice lume, în orice timp. N-aş spune că scenariul este spectaculos sau din cale-afară de original, dar filmul curge frumos, efectele CGI sunt de foarte bună calitate , iar actorii sunt foarte bine distribuiţi în roluri, chiar dacă acestea sunt pe alocuri nesubstanţiale.

Oricum filmul şi cărţile aduc o problematică  importantă pentru grupa de vârsta căreia i se adresează, contrastul dintre valorile umane /morale ( prietenie, sacrificiu, iubire, familie, loialitate, liber arbitru, curaj) şi cele pe care le propune societatea ( minciuna, manipulare, cruzime, dezinformare, egoism, lipsa de scrupule ssmd), fiind unul în măsură să orienteze şi să dea subiecte de discuţii.

Filmele însă par a adăuga ceva universului livresc al scrierilor Veronicăi Roth, aşa că toată lumea câştigă din această ecranizare în care intra cam de toate, fără a aprofunda mai nimic, aceasta consubstanţialitate servind  în dublu sens, iar per total avem o producţie care place, pentru că are destulă acţiune, destul pictural, efecte speciale, o poveste inspirată cu aventura, spectaculos, distopie şi iubire. Rămâne să vedeți și finalul   care a ratat sau a ridicat încheierea acestei francize ( chestie de gusturi!)

Şi pentru că o floare nu face primăvară, dar cu mai multe se înverzește chiar şi ce e dincolo de un Chicago devastat din viitor, vreau să remarc casting-ul, mult mai reușit decât al altor producții în care s-au pompat sute de milioane de dolari.                      Acești tineri actori ies în față și datorită ajutorului oferit de cei cu mai mulți ani de experiență, cum e cazul lui Jeff Daniels (care interpretează rolul de leader, dar cu motoarele reduse, față de ce a avut în The Marţian sau Steve Jobs) sau Naomi Watts (care deși nu apare în multe scene e convingătoare în rol de mamă/șefă peste facțiuni). Și chiar dacă Miles Teller nu mai e încăpățânatul student din Whiplash, reușește aici să fie ironic , antipatic și hilar. Theo James e din ce în ce mai relaxat și până la finalul acestei serii. Shailene Woodley e pour la bonne bouche, făptura în jurul căreia gravitează celelate personaje, iar în această parte a treia ea e mai pașnică, nu trage des cu pușcociul, e împotriva violenței și a pedepsei cu moartea și are chef mai mult de pupat.

Şi faţa lui Lenny Kravitz e nostimă, pe cât e de mică de înălțime (are 1,55 cu mâinile ridicate) pe atât de glumeaţă, mai ales când îl avertizează pe frățiorul lui Tris (Ansel Elgort) să-și țină mâinile acasă, dacă nu vrea să fie aruncat din navă.

Concluzia: dacă v-au plăcut celelalte două Divergente J , o să vă placă și asta! Este un progres în derularea poveștii, chit că a nu știu câta oară cei care au citit cartea vor fi dezamăgiţi şi vor cârcoti. Dar cum Veronica Roth nu e Shakespeare, iar Tris şi Four nici ei Romeo şi Julieta, Allegiant rămâne ceea ce trebuie să fie: o ecranizare a unor bestselleruri americane.

Regie: Robert Schwentke

Scenariu: Noah Oppenheim, Adam Cooper, Bill Collage, Veronica Roth

Muzica: Joseph Trapanese

Cu: Shailene Woodley, Zoë Kravitz, Naomi Watts, Theo James, Jeff Daniels, Ansel Elgort, Miles Teller, Keiynan Lonsdale, Daniel Dae Kim, Maggie Q, Bill Skarsgard, Jonny Weston, Nadia Hilker, Andy Bean, Ray Stevenson, Mekhi Phifer, Joseph David-Jones