O carte pe zi – Sorin Lucaci şi Paul Suciu, Poveşti cu o pisică roşie şi alte reverii

 O carte pe zi, realizator Valentin Protopopescu

Miercuri, 13.06.2018, în emisiunea Intro

Sorin Lucaci şi Paul Suciu, Poveşti cu o pisică roşie şi alte reverii, Editura Herald, Bucureşti

Nu întîmplător, răgaz îndelungat literatura sapienţială străveche a fost transmisă pe cale orală. Cuvîntul rostit avea pe-atunci greutatea unui gest incantatoriu, manifestînd funcţiunea de a transmite un tîlc magic cu acces direct la enigma spiritului. Peste milenii, iată că un poet, Sorin Lucaci, deja o voce distinctă în lumea literelor noastre, se însoţeşte cu Paul Suciu, un artist-fotograf de o maturitate remarcabilă, pentru a testa posibilitatea unei recuperări mnezice de anvergură.

În minunata lor carte-album intitulată Poveşti cu o pisică roşie şi alte reverii, volum editat de casa Herald din Bucureşti, cei doi prieteni reconsideră sanitar antica relaţie dintre cuvînt şi imagine, propunînd un discurs poetic de o dublă relevanţă: mesaj liric ilustrat prin instantanee fotografice. Ce s-a pierdut prin grafiere din sensibilitatea metafizică a versului este recuperat vitalist prin susţinerea imagistică a ochiului magic constituit de obiectivul camerei foto. Asocierea în cauză e de natură a fortifica mesajul poetic, deoarece există o înrudire aproape genetică între gestul liric efectiv şi reflectarea sa fotografică.

La drept vorbind, un asemenea experiment nu e tocmai nou în cultura românească. Recent, poetul Dinu Flămând şi artistul fotograf italian Saviana Tarsitano, în inspiratul volum Umbre şi faleze, au încercat un acelaşi tip de alianţă între plasticitatea semantică şi cea imagistică. Rezultatul a fost siderant, căci energia metafizică şi estetică a textului scris condimentat cu fotograme vizionare a manifestat un impact devastator asupra cititorilor, invitînd la o reverie cu implicaţii existenţiale profunde. Fără să ştie de existenţa acestui important precedent (m-am interesat şi ştiu ce spun), Sorin Lucaci şi Paul Suciu refac, dar pe cont propriu şi într-o altă manieră artistică, demersul poetului Dinu Flămând şi al artistului fotograf Saviana Tarsitano.

Dacă opţiunea celor din urmă era programatic restrictivă, căci tematic ideea de umbră marină, în esenţă abisală şi inepuizabilă, primea totuşi o validare corporală limitativă, în schimb discursul poetico-fotografic dezvoltat de Sorin Lucaci şi Paul Suciu nu-şi stabileşte frontiere fizice.

În cazul lor, pare că întreg universul (spiritual şi corporal) este abilitat să ofere materie primă reflecţiilor lirice şi decupajelor imagistice. Din unghiul de vedere al celor doi artişti, lumea este un dar ce nu se cuvine nici refuzat, nici perimetrat. Şi Sorin, şi Paul se bucură intempestiv de splendoarea unei existenţe investite magic, fiind animaţi de o ingenuitate deloc infantilă, însă categoric copilărească. De aceea, inocenţa lor are ceva din gestul esenţial al primilor fizicieni elini, care descopereau un substrat profund şi semnificativ sub curgerea aparentă a întîmplărilor lumii materiale.

Foto: Sorin Lucaci şi Paul Suciu,  coperte, imagini urbane, scurt moment poetic în recitarea autorului:

https://www.youtube.com/watch?v=5UfmYw8ER-8.