Tărâmul poveștilor. Vraja dorințelor, de Chris Colfer, apare la editura Nemi
4 April 2017
“Astăzi este despre astăzi”: Mirela Retegan, despre arta de a trăi prezentul
4 April 2017Despre viaţa şi opera lui Giuseppe Tomasi, duce de Palma şi principe de Lampedusa – Seară italiană la Humanitas Cişmigiu miercuri, 5 aprilie, ora 19.00
Despre Giuseppe Tomasi, duce de Palma şi principe de Lampedusa, născut pe 23 decembrie 1896 la Palermo, fiul său adoptiv, Gioacchino Lanza Tomasi, mărturisea că era un „om al tainelor“. Că a fost şi a rămas aşa se poate vedea din faptul că nici azi, la aproape şase decenii de la moartea sa, biografii nu cunosc din viaţa aristocratului sicilian decât foarte puţine lucruri. În timpul Primului Război Mondial a luptat ca ofiţer de artilerie în armata italiană, a fost prizonier în Ungaria şi, după ce a evadat, s-a întors în Italia pe jos. S-a căsătorit în 1932 cu baroneasa Alessandra Wolff-Stomersee. Nesuportând guvernarea lui Mussolini, a trăit lungi perioade în străinătate, iar după război a revenit la Palermo. În 1955 a început să scrie Ghepardul, al cărui plan îl avea în minte de mulţi ani. A murit la Roma pe 23 iulie 1957, înainte de publicarea romanului (Il Gattopardo, Feltrinelli, 1958; Humanitas Fiction, 2011, 2017), considerat unul dintre cele mai importante din literatura secolului XX şi ecranizat în 1963, în regia lui Luchino Visconti. Printre scrierile sale apărute postum se numără Sirena şi alte povestiri (I racconti, 1961; Humanitas Fiction, 2016), pe care le-a conceput în ultimii săi doi ani de viaţă, Lezioni su Stendhal (1977), Invito alle Lettere francesi del Cinquecento (1979),Letteratura inglese, 2 vol (1990-1991), Călător prin Europa. Epistolar 1925–1930 (Viaggio in Europa. Epistolario 1925–1930, 2006; Humanitas, 2016).
Ghepardul
ediţie de colecţie 2017
Ghepardul, capodopera lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, apare în „Raftul Denisei“ în traducerea Gabrielei Lungu, împreunã cu prefața lui Gioacchino Lanza Tomasi, fiul adoptiv al autorului, dedicată metamorfozelor pe care le-a suferit celebrul roman, precum și cu două fragmente inedite și câteva poeme cuprinse în așa-numitul „Canțonier al casei Salina“.
„Dragă Enrico, în mapa de piele vei găsi manuscrisul dactilografiat al Ghepardului. […] Mi se pare cã prezintă un oarecare interes, pentru că se referă la un nobil sicilian într-un moment de criză (ceea ce nu înseamnă doar cea din 1860), felul în care el reacționează la această criză și cum se accentuează decăderea familiei sale până la risipirea ei aproape totală; toate astea văzute dinăuntru cu o oarecare participare a autorului și fără nici o ranchiună. […] Sicilia este aceea care este: cea din 1860, de dinainte și dintotdeauna. Cred că totul este impregnat de o proprie poezie melancolică. […] Fii atent: câinele Bendicò e un personaj foarte important și aproape că este cheia romanului.“ (Giuseppe Tomasi di Lampedusa, Scrisoare către Enrico Merlo di Tagliavia din 30 mai 1957)
Ghepardul este considerat unul din cele mai importante romane ale secolului XX.
