Andreea Răsuceanu: „Excluderea Hortensiei Papadat-Bengescu din programa școlară înseamnă o cădere din canon”

Pe 5 martie, s-au împlinit 70 de ani de la moartea Hortensiei Papadat-Bengescu, prilej cu care a avut loc, la Facultatea de Litere a Universității din București, un colocviu național consacrat vieții și operei scriitoarei. Și tot pe 5 martie a fost vernisată, la Muzeul Național al Literaturii Române din București, expoziția "Hortensia Papadat-Bengescu. Viață și cărți - de la epistolar la beletristic."

Deși considerată o pionieră a romanului citadin, numele ei nu se mai regăsește în programa școlară, ceea ce ridică semne de întrebare asupra posterității sale literare. Scriitoarea Andreea Răsuceanu a vorbit despre acest subiect, într-un interviu acordat Ancăi Mateescu pentru emisiunea GPS Cultural, subliniind importanța redescoperirii operei Hortensiei Papadat-Bengescu.

Hortensia Papadat-Bengescu a fost una dintre figurile centrale ale cenaclului "Sburătorul", condus de E. Lovinescu, iar Camil Petrescu o considera "cea mai de seamă romancieră a noastră, alături de Rebreanu". Cu toate acestea, astăzi, numele ei este tot mai puțin cunoscut publicului larg. Andreea Răsuceanu spune că excluderea sa din manualele școlare echivalează cu "o cădere din canon", ceea ce duce inevitabil la o marginalizare.

“Prin excluderea din programa școlară Hortensia Papadat-Bengescu este marginalizată, este minimalizată, i se micșorează importanța operei”

"Ea a ajuns să fie considerată o autoare învechită, cu o limbă învechită, și asta mi se pare foarte grav, mai ales acum, când am reevaluat romanele ei."

Pentru a readuce în atenția publicului valoarea operei Hortensiei Papadat-Bengescu, Muzeul Național al Literaturii Române a vernisat expoziția "Viață și cărți: de la epistolar la beletristică", curatoriată de Mihaela Stanciu. Aceasta valorifică documente din arhiva muzeului, inclusiv manuscrise și scrisori personale. "Corespondența a fost factorul determinant care a dus-o către literatură", a explicat Mihaela Stanciu la GPS Cultural, subliniind că traseul ei literar a fost unul atipic.

Debutând publicistic târziu, la 36 de ani, și editorial la 43 de ani, Hortensia Papadat-Bengescu a trebuit să lupte pentru recunoașterea sa, într-o epocă dominată de bărbați.

Mihaela Stanciu: "Hortensia Papadat-Bengescu nu a avut parte de un mediu literar care să o formeze, iar toată viața a trăit cu dorința de a se așeza într-un oraș cultural. Acest aspect face parte din conceptul expozițional, pentru că noi am vizat o corelare între viață și operă, de aceea am construit un traseu, un itinerar biografic aproape ca o hartă, harta momentelor cheie din viața Hortensiei Papadat-Bengescu.”

După venirea comuniștilor la putere, Hortensia Papadat-Bengescu a fost interzisă, iar ultimii ani i-a trăit în sărăcie și izolare. Abia după 1965, opera ei a fost reintegrată, treptat, în circuitul literar și academic.

Astăzi, critica literară încearcă să o readucă în prim-plan, reevaluându-i opera. Andreea Răsuceanu consideră că este nevoie de "o recitire foarte atentă și aplicată, lipsită de prejudecăți, pentru a-i acorda locul pe care, într-adevăr, îl merită".