Andrei Popoviciu, autorul serialului audio-documentar SEISM: „O problemă foarte mare pe care o avem acum este lipsa personalului de intervenție, lipsa pompierilor. În momentul de față lipsesc vreo 10.000 de pompieri care nu sunt încadrați”

Pe 4 martie 1977, un seism cu magnitudinea 7,2 a provocat moartea a peste 1.500 de oameni și a distrus sau avariat mii de clădiri.

La câteva luni după tragedie, regimul comunist a decis oprirea lucrărilor de consolidare, redirecționând resursele către construcția Casei Poporului.

De atunci, procesul de consolidare a rămas lent și birocratic, în ciuda promisiunilor repetate, fiind consolidate doar 35 de clădiri.

În contextul difuzării, la Radio România Cultural, în cadrul emisiunii GPS Cultural, a primului episod din serialul audio-documentar SEISM, am stat de vorbă cu jurnalistul de investigație Andrei Popoviciu, autorul documentarului, despre trecutul Bucureștiului în raport cu cutremurul, memoria cutremurului în societate, cum se raportează diferite generații la cutremur, în ce măsură conștientizează pericolul.

„Ce-am încercat să fac prin acest prim episod a fost să aduc în evidență niște lucruri importante despre trecutul Bucureștiului cu cutremurul, memoria cutremurului în societate și în memoria asta comună, prin intermediul supraviețuitoarei din 1977, cutremurului de atunci, pentru a vedea cum generații diferite văd cutremurul și cum noi, chiar dacă conștientizăm că există acest pericol, iată că, de fapt, nu luăm destule măsuri”.

În lucrul la documentar, pe Andrei Popoviciu l-a surprins pregătirea, în bine, a autorităților.

„Am fost surprins că autoritățile sunt mult mai bine pregătite decât credeam din punctul de vedere al dotărilor și al pregătirii, evident nu destul încât să facem față unui astfel de dezastru. Dar, pe de altă parte, este lipsa de atenție cu privire la pregătire, la organizarea de campanii de comunicare și de conștientizare, nu a pericoluluii, ci în legătură cu ce avem de făcut pe timp de cutremur”.

„Cred că ar trebui văzută această parte din istoria noastră într-un mod diferit. Ar trebui să vorbim mai mult despre asta la școală, în mai multe contexte, despre ce a însemnat atunci. Vorbim cu oamenii, mai ales în București, nu știu dacă au loc discuțiile astea în școli. Dar până și o discuție cu un supraviețuitor al cutremurului ar putea ajuta oamenii să înțeleagă mai bine ce înseamnă să treci printr-un cutremur atât de puternic și devastator”.

L-am întrebat pe Andrei Popoviciu ce ne lipsește și ar fi absolut necesar într-un caz de cutremur.

„Cred că, în primul și în primul rând, e nevoia asta de pregătire a populației înainte. Dar, mai ales, o problemă foarte mare pe care o avem acum și despre care o să mai auziți și în următoarele episoade este lipsa personalului de intervenție, lipsa pompierilor. În momentul de față lipsesc vreo 10.000 de pompieri care nu sunt încadrați, sunt niște locuri cumva lăsate vacante. Și ce șanse sunt să mai poți găsi acum 10.000 de pompieri? Multe țări au aceste programe de voluntariat care cumva suplinesc nevoia și lipsa pompierilor angajați la stat. În Franța, în Germania, în mai multe locuri unde au zeci de mii de pompieri care sunt plătiți cumva pe intervenție când e nevoie de ei. Cred că un astfel de program mai dezvoltat în România ar fi cheie în acoperirea golurilor pe care le avem”.

Andrei Popoviciu este reporter de investigație și corespondent internațional freelance, care documentează subiecte legate de drepturile omului, conflict și politică externă în Europa, Africa și Orientul Mijlociu. A scris și investigat încălcări ale drepturilor omului, corupție, crize umanitare și conflicte în mai multe țări, precum Palestina, Israel, Senegal, Gambia, Liban, Siria, Sudan, Sudanul de Sud, Mauritania, Rwanda sau Republica Democrată Congo. Articolele sale au apărut în The Guardian, Politico, The Washington Post, El País, Le Monde, The Associated Press, Al Jazeera English printre alte publicații internaționale, iar în România a scris pentru Scena9, PressOne, Libertatea sau Public Record.

A câștigat sau a fost nominalizat la multiple premii internaționale de jurnalism, printre care European Press Prize, premiul Jan Kuciak, premiul Daphne Caruana Galizia, premiul Livingston sau premiile Superscrieri. În 2023 fost inclus în lista Forbes 30 Under 30 pentru cei mai promițători tineri profesioniști care lucrează în media și în 2025 a fost numit European Young Leader de think tank-ul Friends of Europe. A studiat relații internaționale la Londra și jurnalism și drept internațional la Paris.

Anul viitor se vor împlini 50 de ani de la cutremur. Și noi ne aducem aminte ca de ceva îndepărtat, ceva ce sperăm să nu mai vină.