Bogdan Suceavă: Revoluția științifică, acele prime decade din secolul al XVII-lea sunt perioada când am învățat noi, umanitatea, să facem cercetare

Și despre toată acestă perioadă scrie matematicianul și scriitorul Bogdan Suceavă în cea mai recentă apariție editorială a sa, Furtuna barocă. Poemul unei epoci, apărută la Editura Polirom, în Colecția ESEURI ȘI CONFESIUNI.

”Constituită dintr-o serie de paradoxuri, deopotrivă poem şi naraţiune, eseu şi confesiune, Furtuna barocă îi oferă cititorului o radiografie a secolului al XVII-lea, marcat de Războiul de Treizeci de Ani şi de revoluţia ştiinţifică. Conflagraţii motivate cultural şi religios aveau să pună stăpânire pe Europa timp de decenii, schimbându-i pentru totdeauna înfăţişarea. Însă tot atunci a fost şi începutul unei perioade în care au avut loc unele dintre cele mai importante descoperiri ştiinţifice şi o înflorire a artelor, a ştiinţelor şi a filosofiei”, scrie pe coperta IV a cărții,

O carte pentru care, spune Bogdan Suceavă, atrebuit să citesc istorie militare și iată de ce.

În secolul al XVII-lea s-a pus problema cum să se ucidă mai mult într-un mod cât mai științific. (...) Toatelucrurile acestea s-au văzut pe câmpul de bătălie din nefericire, în timpul războiului de 30 de ani.Și spun din nefericire pentru că cifrele de morți și de victime sunt absolut înspremântătoare. Au avut niște bătălii cumplite, la o cu totul altă scală decât s-a întâmplat înainte.Și te face să te întrebi ”dar nu-și dădeau seama ce fac?”, nu-și dădeau seama că exista, practic, această consonanță între felul cum se dezvoltase arta militară și felul cum metoda științifică îți permitea să înțelegi mai multe despre univers.Și e cumva cinic să adături datele, dar te face să vezi mai bine.

Câteva repere importante din carte, alese aleator, doar cât să vă facem curioși, restul le descoperiți citind.

De exemplu, 1637, când René Descartes publică Discurs asupra metodei.L-aș privi și ca pe o confesiune. O confesiune, acea căutare, cum începe întregul studiu, ca o formă de a căuta certitudinea într-un univers în care atât de multe lucruri se schimbă.Și să ne gândim cum René Descartes era un soldat care a văzut bătălii... Inițial spera să fie soldat în vremuri de pace. Asta era planul inițial. Numai că n-a avut parte de așa ceva și...Scrierea acelui eseu (...) care avea dimensiunea unui întreg volum, erau practic premizele geometriei analitice... Asta este un moment extraordinar de important în istoria ideilor. (...) Barbilian îlonsideră major.Îl consideră o dezvoltare majoră în istoria matematicilor și în istoria gândirii în general. Ideea de a demonstra pe bază unor premize existența lui Dumnezeu, acolo merge Descartes. Ideea de a folosi logica în această direcție este nouă, este covârșitoare, reprezintă o revoluție. Și faptul că s-a întâmplat în aceeași perioadă cu războiul de 30 de ani,către partea finală a acelei suite de descoperiri științifice, ne face să vedem că, de fapt, și René Descartes stă pe umerii unor giganți,dar el culege întreaga acea sumă a raționamentelor și a dezvoltării în momentul respectiv. Și apropo, poți să-l folosiți și ca model de scriitură. Și astăzi îmi impresionează prin stil. Chiar și în expunerea matematică impresionează.

Un alt moment important este anul 1600, când regele Angliei recunoaște Societatea Regală din Londra, născută cu scopul declarat de a aduce laolaltă marile minți ale acelei părți ale a lumii, in efforts to advance science through cooperation. În secolul XVII, ideea că știința trebuie comunicată, că trebuie să existe un for care să producă acel mediu intelectualîn care informația științifică să circule, asta deja e nouă. Nouă în sensul secolului al XVII-lea (...). Dar și pentru că pe pământ nu doar idioții produc congregații, ci și antipodul regnului lor.

Și încă un argument care demonstrează cât de importantă este matematica: înseara de 22 octombrie 1707, a avut loc unul dintre cele mai mari dezastre maritime din istorie, întâmplat din pricina unei serii de erori umane tragice. E legat de chestiunea longitudinii. Pevremea aceea era foarte greu de stabilit pe mare care este longitudinea unui punct arbitrar. Ori, într-o noapte întunecată și furtunoasă, un amiral a greșit locația și a trimis către țărm câteva vase de război, exact la capătul Cornwall-ului, acolo unde și-au pierdut viața toți marinarii care se aflauă acolo.

În ziua de astăzi practic avem un geolocator de mare precizie pe fiecare telefon.În fiecare moment putem să stabilim care este latitudinea și longitudinea.Pe atunci această chestiune de viață și de moarte nu era clară și ne dăm seama cât de mult s-a schimbat, grație revoluției științifice, capacitatea noastră de a controla realitatea.

Există însă și spații în care mi-am îngăduit să-mi fac tema lăsată de domnul profesor Solomon Marcus, care mi-a spus să discut dimensiunea umanistă a matematicilor. Iată, așa trebuie discutat, mai spune Bogdan Suceavă, trebuie puse în consonanță căștigurile din domeniul științific cu viziunile din domeniul artistic. Să le vedem contemporane, așa cum au și fost.

În fine, 2024 - ultimul reperul temporal al cărții Furtuna Barocă. Poemul unei epoci. 2024, de fapt, cred că nu se referă doar la 2024.

Sunt anii aceștia din urmă pe care îi trăim și în care vedem o evoluție neapărat științifică și tehnologică. Cred că este un moment important, dar partea proastă este că de câte ori ești în mijlocul unei furtuni, nu-i vezi toate implicațiile. Cred că se va vedea mai clar ce s-a întâmplat acum peste 100 de ani.

Ce putem să facem acum este să reflectăm asupra eventualelor conexiuni, analogii cu trecutul șicred că trebuie să ne îngăduim să avem foarte multă răbdare cu noi înșine, cu timpul nostruși să facem un pas departe din mijlocul furtunii și să ne gândim ce se întâmplă de fapt. (...)Finalul cărții, în fond, despre asta este.Mi-am permis în finalul volumului intitulat ”Furtuna barocă” să adresez următoarea întrebare: cefel de texte se vor scrie mai târziu atunci când, în fond, și un robot va putea să scrie un roman? Or, există o anumită parte a subiectivității umane care nu cred că poate fi modelată de un robot. Toate aceste toane, lucrurile particulare, poate cele insuportabile care țin de mine, de acel eu, al fiecărui dintre noi, acele lucruri particulare care ne fac interesanți sau, cum ziceam, imposibili,toate lucrurile acestea sunt prețioase, sunt profund umane,și mi-am dorit să scriu o carte care să nu poată fi scrisă de un robot. Mă întrebai de ce sărim de la 1601 la 2024. Sper că e genul de săritură pe care un robot nu poate să o facă.Cred că roboții povestesc în ordine. Doar un om cu chefuri și, știu eu, dorința de a impresiona, de a vedea mai departe decât poate să vadă, numai un om poate să povestească în felul acesta, cred eu, spune Bogdan Suceavă, scriitor și matematician, profesor în Departamentul de matematică de la California State University, California, SUA, autorul cărții Furtuna barocă. Poemul unei epoci (Editura Polirom) în interviul acordat Corinei Negrea și pe care îl puteți asculta în această seară, de la 21.10, la Idei în nocturnă. Diaspora. Dincolo de granițe, la Radio România Cultural și pe www.radioromaniacultural.ro.