Dominik Fleitmann: Pentru natura umană , marea întrebare este cum răspundem la o criză. Și nu ne-am schimbat prea mult....

Dominik Fleitmann este paleoclimatolog, profesor de Geologie cuaternară în Departamentul de Științe ale Mediului al Universității Basel din Basel. Elveția (https://duw.unibas.ch/de/personen/dominik-fleitmann/) și membru în echipa - formată din Monica Ioniță Scholz (Germania), Virgil-Gabriel Drăgușin (România), Vasile Ersek (Marea Britanie) și Bogdan Onac (SUA) - câștigătoare a premiului „Ștefan Hepites” al Academiei Române - Secția ȘTIINȚE GEONOMICE - acordat în data de 10 decembrie 2025 în cadrul ceremoniei găzduită de Aula Academiei Române (https://acad.ro/evenimente/evenimente/2025/90_Premiile_Acad.html) pentru lucrarea ”Contraste hidroclimatice între sudul și nordul Europei aproximativ 5200 de ani în urmă” (”Winter hydroclimate contrasts between southern and northern Europe at ~5.2 ka”).

Spune că s-a alăturat echipei cu mai mulți ani în urmă, pe vremea când era ”profesor asistent și aveam un laborator bun de izotopi (unde făceam datări cu izotopi).”

Datările cu izotopi au fost folosite pentru analiza unei stalagmite provenite din Peștera Urșilor din Munții Bihor, cea mai cunoscută peșteră turistică din România. ”M-au contactat să mă întrebe dacă pot analiza probele pentru echipa din România, deoarece ei nu aveau resursele necesare. Așadar, am efectuat o analiză a izotopilor stabili (studiam și eu stalagmitele, tot în Europa). A fost o ocazie foarte bună pentru o colaborare interesantă, cu probe interesante dintr-o zonă interesantă, iar noi aveam capacitatea necesară, în laborator, pentru a analiza probele. (...) Stalagmita era (...) foarte frumoasă, de înaltă calitate, cu texturi calcitice foarte bune, curată și provenind dintr-o zonă interesantă, despre care există puține date disponibile. Și aceasta este o motivație puternică, deoarece, la fel ca stațiile meteorologice, avem nevoie de o rețea de observații valoroase. În plus, era o zonă despre care aveam puține cunoștințe despre variabilitatea climatică din trecut.” (...) În plus, mai spune Dominik Fleitmann, ”eu lucrez și în Turcia, care este influențată de o dinamică climatică foarte similară. Așadar, au existat multe suprapuneri cu propria mea cercetare.

Și apoi, desigur, în știință, ești întotdeauna dornic să-ți susții colegii dacă poți și dacă ai resursele disponibile. Și (...) eu am primit, la rândul meu, mult sprijin din partea colegilor din alte țări, așa că m-am gândit că este bine să dau și eu ceva înapoi.”

Pentru Dominik Fleitmann, cercetarea a avut rezultate importante, pentru că ”s-a uitat” la o ”perioadă foarte specifică, în timpul Holocenului mijlociu, când am asistat la o încălzire bruscă în Europa Centrală, și la temperaturi de iarnă. Și putem corela acest fenomen cu dinamica climatică la scară largă, oscilația arctică și modelul Atlanticului de Est. Dar observăm și diferențele regionale între clima din România, din Europa Centrală, Germania, dar și estul Mediteranei. Și putem înțelege, cu ajutorul acestui exemplu și al acestei perioade interesante, cum răspunde clima regională la schimbările la scară largă. Și acest lucru este, cred, destul de important pentru a înțelege răspunsul regional în anumite perioade. Aceasta este, de asemenea, o perioadă foarte interesantă pentru simulările modelelor climatice. Folosim date paleoclimatice pentru a evalua simulările modelelor. Iar perioada din jurul mijlocului Holocenului, adică acum 6.000 de ani, este destul de des utilizată în simulările modelelor climatice ca un fel de referință sau pentru a compara toate modelele și a le compara cu datele paleoclimatice. Perioada de 6.000 de ani este una dintre țintele simulărilor modelelor climatice și ale comparațiilor intermodale.”(...)

”Peșterile sunt sisteme fantastice”, spune Dominik Fleitmann, ”pentru că, atunci când vorbim despre evoluția umană, de exemplu, multe lucruri s-au întâmplat în peșteri. În evoluția umană, au existat adăposturi pentru oameni, multe lucruri pe care le știm despre evoluția umană, de exemplu, provin din depozitele din peșteri - pentru că putem găsi rămășițe umane în multe peșteri.

Peșterile sunt un loc mitic, oamenii cred că sunt intrarea în lumea subterană.

Sunt, de asemenea, un microcosmos în ceea ce privește mediul. Acolo trăiesc multe microorganisme, este o întreagă microbiologie acolo….”

Dar sunt, în același timp, și extrem de vulnerabile, iar dacă le-am pierde, ”pierdem informații potențial utile. În primul rând, am pierde arhive climatice importante, deoarece stalagmitele sunt acum o arhivă cheie, o arhivă climatică foarte importantă, care ne dă informații despre variabilitatea climatică din trecut, cam ca gheața, pentru că dacă gheața dispare, dispare o arhivă climatică, pierdem surse foarte importante de informații.”

Dominik Fleitmann și-a început doctoratul în Orientul Mijlociu, ”în Oman și Yemen. E un loc fascinant, pentru că poți studia schimbările în variabilitatea musonului. Musonul indian și cel asiatic sunt părți foarte importante ale sistemului global, ale sistemului climatic, susținând traiul a miliarde de oameni. Așadar, trebuie să înțelegi variabilitatea musonului. Cercetarea noastră are o relevanță ridicată pentru înțelegerea dinamicii secetei și a eșecurilor musonului. Asta m-a motivat foarte mult.

Apoi, am făcut parte dintr-o echipă de arheologi când eram profesor în Anglia. Asta mi-a stârnit interesul pentru activitățile umane din trecut legate de climă și pentru interacțiunile dintre climă și evoluția umană, ascensiunea și căderea imperiilor.

Orientul Mijlociu este un laborator natural pentru a înțelege modul în care oamenii, societățile au răspuns la schimbările climatice.

Iar schimbările actuale au o relevanță și mai mare, pentru că atunci când studiezi ascensiunea și prăbușirea civilizațiilor antice, înțelegi cât de vulnerabili suntem la schimbările climatice globale sau regionale. Și chiar și cu tehnologiile moderne, există multe mecanisme comune, modul în care oamenii, societățile se ridică și se prăbușesc din cauza schimbărilor climatice. Orientul Mijlociu este unul dintre punctele fierbinți. Primele mari civilizații și primele imperii au apărut în Orientul Mijlociu. Agricultura a fost inventată în Orientul Mijlociu. Asta a făcut ca acest subiect să fie atât de interesant pentru mine.

Am studiat impactul secetelor asupra apariției islamului. În Oman, am descoperit o legătură între secetele severe și apariția unei noi religii. Nu este vorba doar de secetă, ci și de modul în care oamenii au perceput schimbările climatice și de modul în care au găsit speranță într-o nouă religie. Și acest lucru îl vedem și astăzi, oamenii încearcă să găsească ceva care să îi ajute să facă față provocărilor. Uneori poate fi o nouă religie, o nouă credință. Putem vedea acest lucru în documentele antice. Și acest lucru ne poate pregăti pentru lucrurile și evoluțiile din viitorul apropiat.”

Conflictele civile au, de asemenea, un impact dramatic asupra ecosistemelor. ”Și în Orientul Mijlociu avem o furtună perfectă!”, mai spune Dominik Fleitmann. ”Avem schimbări climatice, provocări politice, conflicte, un nou război, destabilizare, penurie de apă. Aș numi asta o ”furtună perfecta”. Am putut observa evoluții similare în trecut, când s-au reunit toate problemele sociale, economice și de mediu. Și vă pot spune că acest lucru s-a încheiat destul de des cu un colaps sau o schimbare socială majoră. Și punând totul laolaltă, acum sunt foarte îngrijorat de ceea ce se întâmplă. Pentru că am lucrat în Irak, lucrez în Iran și văd toate provocările recente, penuria de apă, plus conflictul de acum. Și da, cred că este un moment foarte critic acum. (...)

Cred că aceasta este o mare greșeală pe care o facem. Credem că avem toate tehnologiile necesare pentru a face față schimbărilor climatice.

Dar am avut și în trecut societăți foarte avansate pentru acea vreme, sisteme de irigații fantastice, uneori chiar mai bine proiectate decât sistemele moderne de irigații. Și au căzut. Pentru că, pentru natura umană, marea întrebare este cum răspundem la o criză. Și nu ne-am schimbat prea mult. Așa că devenim stresați, devenim mai agresivi, începem să migrăm, iar migrația poate destabiliza alte țări. Așadar, mecanismele sunt surprinzător de similare, indiferent dacă studiem trecutul recent sau trecutul îndepărtat, asta am descoperit. Apoi, tehnologia este un aspect, dar nu aspectul principal, pentru că, în final, este răspunsul nostru și modul în care noi reacționăm, modul în care interacționăm cu vecinii noștri. Și în acest sens, cred că nu ne-am schimbat prea mult. (...)

De multe ori nu suntem conștienți că avem o șansă unică, pentru că, pentru prima dată în istoria noastră, suntem capabili să prezicem viitorul pe baza unor diferite scenarii climatice, cu simulări pe computer. Deci, avem de fapt cunoștințe bune, care sunt diferite față de societățile antice. Dar apoi este destul de surprinzător, și aici ne întoarcem la natura umană. Continuăm să facem aceleași lucruri, dar știm că nu sunt durabile. Și acest lucru este atât de diferit față de societățile antice, dar noi continuăm să ne comportăm în același mod. Și acest lucru este fascinant, dar și înfricoșător”, spune Dominik Fleitmann în interviul realizat de Corina Negrea.