Adina Rosetti, în Orașul vorbește: „Nu cred că o carte pentru copii are datoria morală să fie un balon roz prin care totul este perfect”

La fel ca și în «Întâiul meu cuvânt de pionier», Adina Rosetti descrie în «O istorie cu gust de kiwi» o perioadă istorică - anul 1990, tensionat și plin de schimbări - prin ochii unui copil, Ada.

„După entuziasmul primei revolte pe care aveai voie să ți-o exprimi, a venit Mineriada care a pus capăt în mod brutal acestui moment. Eu o consider un episod foarte traumatic, nerezolvat din istoria noastră recentă. Am simțit nevoia să există în această carte. Nu cred că trebuie să ascundem sub preș lucruri în fața copiilor și nu cred că o carte pentru copii are datoria morală să fie un balon roz prin care totul este perfect și toată lumea e foarte drăguță. Mi-am dorit să vorbesc și despre aceste lucruri. Mi se pare că e bine ca ele să fie cunoscute. Cel mai greu mi-a fost să găsesc un fel în care să integrez asta într-o poveste pentru copii, pentru că acolo e foarte multă tensiune, foarte multă politică. Sunt lucruri pe care copiii nu prea le pot înțelege și mi-a fost foarte greu să scriu partea asta. Desigur că în carte partea cu Piața Universității și Mineriada este doar un fundal, nu intră foarte mult peste poveste. Personajele își trăiesc povestea lor, mica poveste de dragoste, petrecerile, pentru că noi eram copii și asta simțeam că e cel mai important.”

Dan Ungureanu a ilustrat «Întâiul meu cuvânt de pionier» și Irina Maria Iliescu «Istorie cu gust de kiwi».

„Cred că ce au reușit ei a fost nu doar să transpună în imagini povestea mea, ci să adauge un layer nou, un un nivel suplimentar, care trece dincolo de poveste, aduce niște elemente noi, aduce un strat oarecum fantastic, adică exact privirea de copil în care lucrurile capătă o patină, o aură un pic magică, uneori hiperbolizată.” (Adina Rosetti)

Prin cele două cărți, «Întâiul meu cuvânt de pionier» și «O istorie cu gust de kiwi», Adina Rosetti și-a propus să deschidă o punte de dialog între generații.

„Chiar mi-au spus câțiva copii că au vorbit cu părinții și cu bunicii și și-au amintit lucruri de atunci. Și ăsta a fost pariul meu cu poveștile astea. Să începem să vorbim unii cu alții, să facem schimb de amintiri, să vedem ce înseamnă libertate. Pentru generația de acum e cu totul altceva. Ei nu au avut această problemă. Lor li se pare ciudat că ne bucuram la un suc, că n-aveam bani să ne luăm câte gumă voiam sau că nu se găseau anumite produse. Li se pare absolut science-fiction copiilor care sunt născuți și crescuți în libertate și văd abundența asta de date, de produse și știu că pot să se exprime, că pot să facă un TikTok dacă nu le convine ceva. Li se pare incredibil că noi am trăit acele vremuri.” (Adina Rosetti)

Un interviu realizat de Daria Ghiu, în emisiunea Orașul Vorbește.