Anamaria Iuga: „Cartea aceasta este camera mea bună”

În interviul realizat de Daria Ghiu pentru emisiunea Orașul vorbește, cercetătoarea Anamaria Iuga ne deschide ușa către „camera bună” – acel spațiu festiv din casele tradiționale din Maramureș, unde obiectele spun povești, iar covoarele păstrează amintirile femeilor care le-au țesut. Autoarea volumului Țesând povești. Istorii de viață în camera bună maramureșeană, apărut la Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, ne invită într-o călătorie afectivă și vizuală printr-un univers domestic ce reflectă identitate, statut și istorie personală.

Camera bună nu este doar o încăpere dintr-o casă, ci un spațiu cu reguli proprii, emoții și ritualuri. Este locul în care se primesc musafirii și se desfășoară cele mai importante momente ale vieții – de la nunți și botezuri, până la înmormântări și sărbători religioase. Aici, spune Anamaria Iuga, „au loc toate evenimentele importante ale familiei. Că e nuntă, că e botez, că e înmormântare, că e Crăciun, Paști – musafirii sunt primiți acolo.”

Însă camera bună nu este mereu deschisă.

„De regulă, camera bună stă închisă. Se deschide doar la ocazii festive. În camera bună nu prea intram – copiii nu aveau voie, ca să nu deranjeze. Abia mai târziu am început să fim primiți acolo, ca oaspeți, în momentul în care am mai crescut.”

Centrul simbolic al camerei este „ruda” – o bârnă de lemn de care este atârnată, într-o ordine precisă, zestrea fetei: țesături lucrate de mâna ei, care vorbesc despre hărnicie, statut și apartenență.

Cartea Anamariei Iuga nu este doar o cercetare antropologică, ci și o poveste personală și colectivă.

„Cartea aceasta este camera mea bună, pe care o ofer celor care vor să mă citească. E povestea femeilor care au țesut și, în egală măsură, este și povestea mea.”

Interviu realizat de Daria Ghiu în cadrul emisiunii Orașul vorbește, produsă de Gabriela Mitan Dulgheru și difuzată de luni până vineri, de la ora 9.00, la Radio România Cultural.