Anca Mizumschi: Am întâlnit o diasporă română avidă de cultură
25 Martie 2024, 08:00
Grație traducerilor, cărtile semnate de scriitorii români contemporani sunt din ce în ce mai prezente în librăriile de peste hotare, iar autorii lor sunt invitați des la întâlniri cu cititorii. Întâlnirile se desfășoară, firește, în engleză, franceză, spaniolă, sau neerlandeză, după caz, pentru că puțini scriitori și chiar mai puține edituri din România se gândesc și la cititorii de limbă română din afara ţării.
Scriitoarea Anca Mizumschi și-a încheiat de curând un turneu european dedicat exclusiv acestor iubitori de literatură, pentru a prezenta romanul „Cei care cumpără stele”, publicat de editura TREI (fig.1).
Acest interviu cu Anca Mizumschi a fost realizat în Amsterdam, punctul final al turneului european. Reacția pozitivă a publicului e dovada concretă că diaspora românească are nevoie de astfel de întâlniri.
Fig.1 - Credit foto: Elisabeth Ochsenfeld
C.M.: Anca, ești la finalul unui turneu extrem de lung, care mi se pare atât de interesant în Europa. Cum te uiți înapoi la acest turneu care s-a încheiat la Amsterdam?
A.M.: S-a încheiat la Amsterdam și mărturisesc că a fost un turneu care m-a solicitat foarte mult. Dar pentru că mi l-am dorit foarte mult, mi-a adus și o bucurie uriașă, pentru că am întâlnit oameni speciali cu care m-am împrietenit, am recuperat prietenii, oameni pe care nu i-am mai văzut de 20 de ani și care au venit la lansările mele de carte. Turneul a cuprins cinci orașe – în ordine cronologică: Londra, Heidelberg, Stuttgart, Bruxelles și Amsterdam.
Am întâlnit o diasporă română avidă de cultură. Sună foarte pretențios, dar puteai să vezi prospețimea, deci chiar [a fost] o bucurie, oamenii chiar veneau spre tine vorbind românește, povestindu-ți despre literatura română. Deci a existat, așa, un fluid. Aș descrie că a fost și emoțional, dar în același timp a fost o reconectare.
Au venit din urmă tot soiul de povești și lucruri despre rădăcinile noastre comune și, în același timp, au avut foarte multă prospețime.
C.M.: Merită să faci un astfel de turneu în străinătate, în diaspora?
A.M.: A existat un turneu de lansare a cărții în România la sfârșitul anului 2022. Sunt două lumi distincte. Și eu cred sincer că merită să le ai pe amândouă, deci merită să faci și acasă lansări de carte, și merită să faci și în diaspora. Este primul meu turneu în diaspora. Eu nu am mai avut un turneu internațional. Reacțiile sunt total diferite și de asta spun că deși sunt două lumi distincte, fiecare aduce altceva.
Cărțile mele sunt scrise în limba română. Eu nu aș renunța la turneele din România și la a vedea reacția cititorului român, pentru că ei sunt primii care văd cartea. Dar în același timp, paradigma asta internațională, faptul că te poți conecta cu multă lume care trăiește în culturi diferite, mi se pare un avantaj uriaș pentru un scriitor, să poată face lucruri ca acestea, pentru că te îmbogățește, efectiv te îmbogățește. Fiecare dintre experiențele astea vine cu ceva câteodată neașteptat, câteodată copleșitor din punct de vedere emoțional, sunt toate acele reacții pe care nu ai cum să le anticipezi.
În secunda în care se produce osmoza asta între scriitor și public, practic este ca și cum există o expresie în limba engleză atunci când simți nevoia să ai un closure.
Adică în momentul acela cartea devine rotundă, efortul de a scrie cartea și de a o promova se închide, pentru că îl ai în față pe cititor și ai reacția lui.
C.M.: Ți-a rămas ceva în minte acum, imediat, fără să te gândești prea mult, o întâmplare din acest turneu care ți-a atins sufletul? Știu că au fost foarte multe, dar un exemplu.
A.M.: M-a impresionat la Amsterdam prezența doamnei pianiste Liana Șerbescu, care a venit cu o parte din interviurile mele din 2018 încoace printate și mi-a adus un dar minunat. Mi-a adus o hartă a României care se poate agăța într-un lănțișor, astfel încât a creat țara mea suspendată (fig.2). Mărturisesc că am fost absolut copleșită să văd o doamnă foarte distinsă de 80 de ani, care are atât de multă tinerețe în reacții. Tot ceea ce a spus pentru mine a fost un model.
Fig. 2 - Credit foto: Elisabeth Ochsenfeld
C.M.: Să precizăm că este un turneu al cărții „Cei care cumpără stele”, scrisă în limba română, un turneu pentru cititorii de limba română. Dar cartea a fost tradusă de tine în limba engleză, și începe să prindă o altă viață. Probabil că se va traduce, o să înceapă să se traducă și în alte limbi, sperăm și în neerlandeză. Vor urma, firesc, întâlniri cu un alt tip de cititori.
A.M.: În mod evident, mi le doresc foarte tare, pentru că sunt niște porți deschise. Cred că fiecare carte este un organism viu. Deci interacționează cu publicul, interacționează cu mediul. Adică nu simt cărțile ca fiind niște lucruri pietrificate în timp, pentru că vin noi generații, noi personalități, noi oameni și sunt citite altfel.
Iar pentru mine, din punctul meu egoist de scriitor, fiecare carte este un univers în care se poate întâlni, care se poate înțelege, care generează universul viitoarelor cărți.
Și a fi tradusă, a întâlni lume din culturi diferite, a avea posibilitatea să dialoghez cu cititorii din alte culturi, mi se pare o șansă fantastică. Mi se pare că bogăția cărții crește, nu scade, pe măsură ce este citită. Există o expresie foarte frumoasă. O candelă, o lumânare nu pierde din lumină atunci când se aprinde o altă lumânare de la ea. Și lumina nu scade când ai aprins o altă candelă, ci se îmbogățește și crește. Cred că este valabil și pentru cărți.
Notă:
Anca Mizumschi s-a născut la Constanța. În 2016 a părăsit România pentru SUA. Din „fascinanta galaxie poetică” (cum o considera Matei Vișniec) fac parte următoarele titluri: Est (1993), Opera Capitală (1995), Poze cu zimți (2008), Anca lui Noe (2009), Versouri (2010), În moalele cerului (2012), Țara mea suspendată (2018), Cei care cumpără stele (2022).
Anca Mizumschi în Amsterdam. Credit foto: Sorin Miclea
Autor: Claudia Marcu
Editare: Mihaela Niță
