Matei Vișniec: „Inteligența artificială nu are discernământ. Discernământ are doar omul”
08 Decembrie 2025, 08:30
La Divanul Gaudeamus – proiect realizat de Radio România Cultural și Observator Cultural – ediția dedicată relației dintre literatură și inteligența artificială a fost moderată de Carmen Mușat și Matei Martin și l-a avut invitat pe Matei Vișniec.
Dramaturgul și prozatorul a discutat despre cum „optimizarea” tehnologică schimbă raportul dintre imaginație, creație și algoritm.
Vișniec a nuanțat chiar denumirea fenomenului: nu ar fi propriu-zis „inteligență”, ci tehnici generative care imită abil îndemânările omului.
„De fapt nu este vorba de inteligenţă acolo, ci de tehnologii care pot imita aproape în întregime îndemânările omului. Pot imita emoția, pot imita chiar și sufletul uman… când îi cerem să ne spună dacă are suflet ea spune «nu, nu am suflet dar știu despre ce e vorba»”
Avertismentul lui țintește ritmul schimbării:
„Tehnologia merge mai repede decât legislația și decât codurile morale care ar trebui să o încadreze.”
Despre jurnalism și scris, Matei Vișniec vede utilitatea IA ca asistent, dar trasează limita clară:
„Inteligența artificială nu are discernământ. Discernământ are doar omul.”
Pe terenul imaginației, IA poate „simula” și chiar compune pagini „plauzibile”, „o scurtătură” pentru documentare sau descriere – dar rămâne riscul fabulațiilor și al standardizării. Vișniec avertizează și asupra derivelor: impostori, manipulare, control social, costuri ascunse de mediu; de aici nevoia unui cadru legal care să păstreze tehnologia la rangul de unealtă, nu de substitut al minții umane.
„Limba este principalul element identitar al unei comunități.” În fața uniformizării algoritmice, îmbogățirea vocabularului și apărarea nuanței devin esențiale; „savoarea” limbii ține de multitudinea de cuvinte, nu de simplificare.
Despre citit (și noua sa carte pentru copii, Să dăruim ferestre), Vișniec a oferit imaginea-cheie a serii:
„Câte cărți deschid, atâtea ferestre… spre viață, spre înțelegerea marilor și micilor probleme.” Concluzia sa civică: „Pentru mine, lectura ar trebui să fie urgență națională continuă” – un „complot” bun între scriitori, profesori, părinți, bibliotecari și instituții, ca antidot la deriva atenției și a discernământului.
