Arhitecta Andreea Boldojar: „Curțile bisericilor sunt pentru mine mărturii ale secvențelor de formare ale orașului”
28 Februarie 2024, 09:17
Orașul Vorbește despre potențialul ascuns al morfologiei urbane și despre morfologia Bucureștiului privită printr-o lentilă a Romei.
Cum s-au dezvoltat curțile bucureștene în timp? Daria Ghiu a încercat să afle de la Andreea Boldojar, arhitectă, asistentă universitară la Universitatea de Arhitectură „Ion Mincu” și cercetătoare pasionată de București. Andreea Boldojar a absolvit Școala Doctorală de Arhitectură la aceeași universitate, beneficiind de o bursă de cercetare post-universitară Vasile Pârvan la Accademia di Romania in Roma în perioada 2018-2020 și de un Visiting Scholarship – Dottorato di Ricerca in Architettura e Costruzione della Città la Sapienza Università di Roma. Rezultatele tezei sale de cercetare au fost publicate la editura Oscar Print în 2021, cu titlul «CURȚILE BUCUREȘTENE. Potențialul ascuns al morfologiei urbane».
Andreea Boldojar va susține joi, 29 februarie, conferința CURȚI ROMANE | CURȚI BUCUREȘTENE, organizată de revista Arhitectura, la Muzeul Municipiului București.
„Roma este modelul desăvârșit și este într-adevăr foarte straniu să facem o paralelă între Roma și București, dar numai privind dinspre un oraș desăvârșit putem să înțelegem potențialul ascuns al orașului nostru și straturile sale istorice”, spune Andreea Boldojar. „De multe ori, arhitecții spun că Roma este orașul cel mai puțin antic. El s-a format mult înainte de perioada romană, dar odată cu antichitatea, au găsit niște principii de organizare pentru arhitectură și pentru urbanism. Această desăvârșire vine în recunoașterea proporțiilor juste pentru crearea de arhitectură. Bucureștiul nu a avut șansa să-și formeze aceste modele. Dacă reușim să-l privim istoric, așa cum și Roma a fost privită foarte atent în căutarea proporțiilor juste, poate reușim și pentru București să găsim niște modele de formare și niște modele specifice locului.”
Andreea Boldojar a cercetat atât fostele maidane ale bisericilor, cât și curțile și grădinile bucureștenilor. „Pentru mine curțile bisericilor au ajuns sa fie mărturii ale fostelor grădini, mărturii ale secvențelor de formare ale orașului. Într-o astfel de curte descoperim și o biserică cu grădina ei, dar descoperim și noi tipologii de locuire care s-au suprapus lângă aceasta.”
