Cătălin Pavel: „În carte sunt lucrurile la care țin eu și în care cred: toate greșelile, toate bucuriile mele sunt acolo, pentru că dacă e ceva ce copilul simte imediat este, cred, ipocrizia și nesinceritatea”

Conferențiar la Universitatea Ovidius din Constanța și autor al mai multor volume de proză pentru adulți, Cătălin Pavel revine în literatura pentru cei mici cu „Marea cu ferestre”, apărută la Humanitas Junior, cu ilustrații semnate de Oana Ispir.

În dialog cu Daria Ghiu, scriitorul vorbește despre ce înseamnă, cu adevărat, să scrii pentru copii, despre responsabilitatea de a nu cosmetiza realitatea, despre rolul umorului și al vulnerabilității în construcția personajelor și despre cum poate literatura să transforme cotidianul.

„O carte pentru copii este bună doar dacă merită citită și de un adult. Pentru copii nu scriem atunci când nu avem talent suficient pentru cărți serioase. Nu există această retrogradare a unui scriitor”, spune Cătălin Pavel.

În „Marea cu ferestre”, personajul central este o caracatiță – „pisica adâncurilor”, cum o numește autorul –, un personaj inteligent care își cultivă mintea prin lectură. Fascinația pentru acest animal nu e întâmplătoare: caracatița traversează istoria artei, iar pentru un arheolog-scriitor, simbolurile au întotdeauna rădăcini adânci.

Într-o lume în care librăriile sunt fragile, „Marea cu ferestre” imaginează o librărie subacvatică, la câteva leghe sub apă, o metaforă a rezistenței culturii.

„O librărie aflată sub apă mi s-a părut culmea paradisului unui cititor, adică să nu fii lipsit nicăieri pe acest pământ, în această lume, de universul, prin excelență protector al cărților, al librăriei și al bibliotecii.”

În paginile cărții, țestoasele așază volumele la loc, foci și somni răsfoiesc cărți, iar sunetul dominant este un fâșâit continuu, muzica lecturii. Umorul e omniprezent, dar discret, integrat organic în țesătura poveștii.

„Nu cred că se poate scrie pentru copii fără umor.”

Unul dintre aspectele cele mai sensibile ale cărții este portretul tatălui, un adult autoironic, imperfect, vulnerabil. Departe de figura atotștiutoare, el devine un partener de aventură.

„Un adult invincibil nu te poate învăța prea multe. Înveți mai multe de la un adult failibil, autoironic, care lupta alături de tine și care îți permite uneori, sau poate chiar te obligă să preiei conducerea, să iei deciziile, să fii creierul lucid, să fii adultul din încăpere.”

Interviu realizat de Daria Ghiu în emisiunea Orașul vorbește, produsă de Gabriela Mitan Dulgheru și difuzată în fiecare zi de luni până vineri, de la ora 9.00, la Radio România Cultural.