„Clivaj, fidelitate” – Alina Purcaru și poezia ca hartă a fragilităților noastre

Cu prilejul Târgului de Carte Gaudeamus, Orașul vorbește a invitat-o la dialog pe Alina Purcaru, poeta ce revine în fața cititorilor cu volumul Clivaj, fidelitate, apărut la Editura Cartier, lansată sâmbătă, 6 decembrie.

Noul volum este mai mult decât o suită de poeme, este o radiografie intensă a lumii în care trăim, scrisă cu luciditatea unei autoare care observă, simte și filtrează realitatea cu o acuitate aproape dureroasă. „E o carte inevitabilă”, spune Alina Purcaru, mărturisind că textele au venit cu o urgență greu de ignorat, ca un răspuns organic la crizele personale, sociale, politice care definesc prezentul. Poeta recunoaște că intenția ei nu a fost niciodată să construiască un laborator intim de trăiri, ci „un spațiu deschis, în care să se poată regăsi cât mai multe dintre vulnerabilitățile comune”.

Volumul integrează critica socială, deseori subtilă, alteori frontală. Poemul „Window Shopping, poem de dragoste anticonsumerism” devine exemplul perfect al felului în care Alina Purcaru reușește să împletească intimitatea cu un comentariu lucid despre societatea de consum. Dragostea, pare să sugereze poeta, poate fi un ultim gest de rezistență împotriva standardizării, mercantilizării și tranzacționalului care ne invadează viețile. „În dragoste există o forță subversivă, de revoltă. O energie care poate respinge tot ce ne mutilează existența”, spune autoarea.

Alina Purcaru: „Am vrut să scriu despre ceea ce ne afectează… despre așteptări care ne limitează viața”

Cartea însăși este structurată în cercuri concentrice — familie, relații, corp, societate — care se întrepătrund și se reflectă unele în altele. În poemul „Paris Bonheur”, Purcaru pornește de la Zola pentru a recupera poveștile tăcute ale femeilor ascunse printre haine, norme, convenții: „cele pe care hainele le-au sufocat… cele care n-au găsit nicio plăcere, ci numai supunere ori negociere”. Este, în fond, un poem despre presiuni și identități deformate, dar și despre un proces dureros și necesar de recâștigare a propriului corp.

Întrebată cum se simte în peisajul actual al poeziei românești, Alina Purcaru vorbește despre o scenă diversă, electrizantă, neliniștită, dominată de voci feminine puternice, de poeți și poete care revendică teme feministe, ecologice, politice. „Nu cântăm în cor. Și e foarte bine că nu cântăm în cor”, spune ea, subliniind că adevărata forță a poeziei vine tocmai din pluralitate — din tensiune, din urgență, din reacția directă la crizele pe care le traversăm.

Proaspăt întoarsă din Chișinău, autoarea mărturisește că abia a reușit să atingă atmosfera târgului, dar vine deja cu o recomandare de lectură: Meserii nerecomandate femeilor, de Gabriela Adameșteanu, o apariție care promite să fie una dintre lecturile esențiale ale finalului de an. În același timp, Alina Purcaru amintește de antologiile de poezie de la Cartier și de volumele recent apărute în traducere la Anansi sau Humanitas Fiction, o listă de lecturi deschisă, generoasă, care reflectă exact curiozitatea cititoarei pasionate care a fost și rămâne.