Într-un colț liniștit al Dobrogei, unde timpul pare să curgă altfel și unde apusurile se topesc în luciul lacului Razim, descoperim Sarichioi – o localitate cu parfum de altă epocă. Silvia Teodorescu îl are invitat într-o plimbare sonoră pe jurnalistul Dragoș Vasile, care ne poartă printr-un loc ce pare desprins dintr-o lume de poveste. De la casele alb-albastre cu stuf și lemn traforat, până la mâncăruri delicioase cu gust de tradiție și peisaje naturale spectaculoase, interviul este o invitație sinceră la descoperire.

„Mi-e și frică să vorbesc despre acest loc, ca să nu-l populăm prea tare”, mărturisește Dragoș.

Sarichioi este o comună cu identitate multiculturală, locuită preponderent de lipoveni, unde casele tradiționale sunt îngrijite cu drag și unde fiecare detaliu arhitectural are o poveste. Casele au ferestre decorate cu lemn traforat, frontoane sculptate și garduri restaurate, iar acoperișurile de stuf sunt încă lucrate de meșteri locali.

„Este ceva cu totul și cu totul special la această localitate mică din Tulcea, simți că intri într-un loc care aparține unei alte culturi.”

Sarichioi nu e doar frumos, ci și profund. De la sărbători lipovenești pline de culoare – precum cea de la „Biserica fără popă” – până la experiențe culinare inedite, totul are o savoare aparte. La pensiunea Poarta Apelor, gazda Tatiana, care a studiat arta pastelor la Bologna, îmbină tradiția locală cu rafinamentul italian, iar rezultatul este o bucătărie de neuitat. De la ciorbe lipovenești la laban fript direct de la pescari, gastronomia locală e un argument în sine pentru o vizită.

De la Sarichioi, explorarea continuă spre Enisala și Popina, dar și spre locuri mai puțin cunoscute, precum Periteașca – o destinație izolată unde poți ajunge doar cu barca și apoi pe jos, printr-o zonă de rezervație naturală - sau rezervația de bujori sălbatici din pădurea Enisala, un spectacol floral în mijlocul naturii.

„E un loc aflat în mijlocul unei rezervații. Este vorba despre canalul Periteașca, cum îl numesc localnicii. În prezent, canalul este colmatat, așa că nu mai poți ajunge cu barca direct de pe lac. Trebuie să cobori și să mergi aproximativ 2 kilometri pe jos, până ajungi la o plajă complet pustie, cu nisip, scoici și mii de cochilii de rapane. N-am mai văzut așa ceva niciodată. Și, în cele din urmă, ajungi la mare.”

Primăvara, satul miroase a liliac și mentă, iar grădinile sunt pline de iriși colorați plantați spre stradă.

Din 2018 comunitatea Cronicari Digitali umblă neîncetat prin toate colțurile României, descoperă oameni, locuri, obiective și povești. În rubrica Spune-mi unde sunt, din emisiunea Orașul Vorbește, prezentăm săptămânal câte o destinație de călătorie pe care te îndemnăm să o descoperi și tu, în următorul weekend sau vacanță!