Cultura la farfurie. Ce se afla cu adevărat pe masă la Cina cea de Taină? 

Ce se afla, cu adevărat, pe masa Mântuitorului? Cum s-au schimbat reprezentările vizuale ale acestui moment în funcție de cultură și epocă? Și ce ne spune arta despre obiceiurile alimentare din trecut? În dialog cu Daria Ghiu, Adriana Sohodoleanu ne invită să privim cu alți ochi celebra pictură Cina cea de Taină a lui Leonardo da Vinci, ne provoacă să-i regândim simbolismul și să ne uităm dincolo de imagine, la obiceiurile alimentare ale vremurilor.

Adriana Sohodoleanu a avut ocazia să vadă cu ochii ei celebra frescă a lui Leonardo da Vinci din Milano, dar și o versiune digital restaurată care i-a oferit o nouă perspectivă asupra detaliilor inițiale. Aceste detalii, de la decoruri la felurile de mâncare, spun multe nu despre Palestina antică, ci despre Italia Renașterii.

„Leonardo reprezintă ceea ce se consuma în Renaștere. La un moment dat apare un țipar, servit cu felii de portocală – un preparat specific Renașterii italiene.”

De fapt, cercetările arată că în vremea lui Iisus pe masa pascală s-ar fi găsit „fasole cu miel, măsline, turte nedospite și vin aromatizat”, preparate mult diferite de viziunea renascentistă bogată și sofisticată.

Leonardo da Vinci nu urmărea acuratețea istorică, ci un impact vizual și emoțional adaptat epocii. Această adaptare vizuală avea rolul de a face scenele biblice accesibile publicului vremii.

Un aspect fascinant este și modul în care diferite culturi au adaptat imaginea Cinei celei de Taină la propriile realități și obiceiuri alimentare.

„Întotdeauna adaptăm situațiile la ceea ce știm, printr-o poveste sau un simbol. Am mai vorbit, de-a lungul timpului, despre varianta cu porcușorul de Guineea de pe masa Cinei celei de Taină, alături de Iisus și apostolii, pentru că în Peru acest animal era considerat un aliment specific sacrificiului și al meselor festive. Prin urmare, ei au pus pe masa Mântuitorului ceea ce aveau mai de preț.”

Așezarea la masă și forma ei transmit mesaje subtile despre structura socială. Astfel, alegerea artistică a lui Leonardo de a reda o masă lungă și uniform aliniată nu este întâmplătoare – ea oferă ocazia de a analiza fiecare apostol individual, dar și de a marca poziția centrală a lui Iisus.

„Sunt studii de comensalitate care analizează cum sunt așezați apostolii la masă, ce fel de masă este ș.a. O astfel de masă dreptunghiulară presupune ca autoritatea sau persoana cea mai importantă să se afle în centru sau în capul mesei. Vorbim practic de ierarhie și de multe alte lucruri atunci când doar ne uităm la cum și ce mănâncă niște oameni.”

Interviu realizat de Daria Ghiu în emisiunea Orașul vorbește, produsă de Gabriela Mitan Dulgheru și difuzată în fiecare zi de luni până vineri, de la ora 9.00, la Radio România Cultural.