Hărți de poveste, „un volum care poate fi citit ușor, cu plăcere, care apropie oamenii de lumea cartografiei istorice”

Ioana Zamfir este muzeografă la Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi din București, cercetătoare, curatoare și autoare de cărți. În cel mai recent proiect al ei, volumul „Hărți de poveste. O călătorie cartografică în trecut” (Ed. Niculescu), Ioana propune o privire nouă asupra hărților vechi, nu doar ca instrumente științifice, ci ca documente culturale care reflectă felul în care oamenii și-au imaginat lumea de-a lungul timpului.

În dialog cu Daria Ghiu, aceasta vorbește despre cum s-a născut această carte, despre legătura dintre cartografie și artă, despre cum se citesc hărțile istorice și ce ne pot spune ele astăzi despre identitate, putere și memorie.

„Lipsește de pe piața din România o introducere mai puțin tehnică și mai puțin academică în acest domeniu foarte ofertant”, spune autoarea.

Hărțile din trecut, spune ea, erau adevărate opere colective, „colaborau acolo gravori, artiști, geografi, era o întreagă efervescență a mai multor domenii”.

Hărțile nu sunt neutre, ele reflectă puterea și perspectiva celui care le-a comandat. De la hărțile rusești ale Moldovei la cele austriece ale Valahiei, fiecare document cartografic a fost o declarație de forță, o încercare de a rescrie granițele realității.

„Majoritatea hărților românești până în secolul XX sunt realizate de puteri străine. Deci, avem de-a face cu o imagine a Țărilor Române preponderent influențată de interese politice și diplomatice străine, în special ale marilor imperii care au avut interese în zonă.”

Cartea „Hărți de poveste” va fi lansată pe 14 noiembrie la Cărturești Modul, iar autoarea se va întâlni cu publicul și la Târgul de Carte Gaudeamus din luna decembrie.