Ilustrată din Amsterdam - Copacul minciunilor

Minciuna. Știm cu toții ce simțim atunci când suntem mințiți. Dar ce efect are minciuna asupra celui care minte? Mințim în fiecare zi de cel puțin 10 ori. Așa reiese dintr-un scurt documentar realizat de Raluca Lupașcu pentru o televiziune olandeză. Copacul minciunilor face parte dintr-o serie de episoade care interpretează modern cele 10 porunci. Mai există decalogul și dacă există, cum se mai aplică societății noastre moderne? Tânăra regizoare de origine română, absolventă a Academiei de Film din Amsterdam, a primit a noua poruncă.

Raluca Lupașcu: „A minții e ceva foarte simplu de descris, dar și foarte complex în același timp. Dar e și unul dintre cele mai universale lucruri care există pe Pământ. Foarte multă lume se poate regăsi în a minții sau nu a minții. Dar de obicei nu este mult mai ușor să vorbim despre minciunile altora și cum ne afectează pe noi și foarte greu să vorbim despre minciunile noastre proprii. Sophie van der Zee, o cercetătoare care și-a dedicat toată viața subiectului, demonstrează că minciuna e ceva care apare foarte, foarte des. Încă din cercetare mi-am dat seama că oamenii mint în medie cel puțin de 10-15 ori pe zi. Prin urmare, care e relația noastră proprie cu minciunile pe care le spunem și care e partea pozitivă a minciunii, partea funcțională, partea care ne ajută pe noi să ne protejăm și pe cei din jur și unde trecem peste graniță pe partea cealaltă, pe partea negativă, care ne afectează într-un mod extraordinar. Pentru mine focusul a fost cum ne afectează propriile noastre minciuni pe noi înșine.”

După o cercetare riguroasă, Raluca Lupașcu a ales să intervieveze cât mai multe persoane de vârste și genuri diferite, de naționalități diferite, cu ocupații diferite. Camera de filmat se oprește des pe ochilor, pe mișcarea subtilă a mâinilor sau pe cea a buzelor.

Raluca Lupașcu: „Am avut o echipă de doi cercetători care m-au ajutat să găsesc mai multe personaje interesate sau deschise să aibă o conversație despre minciuni. După care, singură, am vizitat cred că în jur de 25 de persoane în două luni de zile. Am bătut la ușă, am pășit în sufrageria unor oameni pe care nu i-am cunoscut niciodată și am întrebat, nu te supăra, vrei să confesezi cea mai mare minciună pe care ai spus-o vreodată și te-ar deranja dacă o filmăm?

A fost ceva foarte greu, desigur că n-am filmat de prima oară, dar a trebuit, practic, să conving și să fiu foarte transparentă cu o grămadă de oameni pe care nu-i cunoșteam pe un subiect foarte vulnerabil. Am observat că există un tabu în jurul minciunii și mai ales a minciunilor pe care le spunem noi. La finalul conversației am observat o ușurare, ca un fel de nu de ispășire a păcatului, să zicem așa, dar pur și simplu o alinare a sufletului pentru că, după multă vreme, o minciună ținută secret a început să-i mănânce pe dinăuntru. Iar în momentul în care s-au deschis pentru prima oară, unii au realizat că nu mai sunt atât de singuri.”

De ce mințim? De cele mai multe ori ca să ne protejăm? Sau să îi protejăm pe alții? Sunt aceste minciuni acceptabile?

Raluca Lupascu: „Există personaje care vorbesc foarte deschis, de exemplu, despre cum nu-și arată vulnerabilitatea în societate pentru că sunt judecați pentru asta. Și atunci când sunt întrebați < cum te simți? > cu toții spunem, bine, foarte bine. Și asta e o minciună. Dar mai există și minciuni care sunt făcute prin omitere. Și când devine o minciună? Fiecare avem limita asta diferită. Asta mi s-a părut mie interesant: să observ și să văd unde, când, cum minciunea devine prea mult. Și, de obicei, minciunea poate deveni extraordinar de toxică. În cele din urmă, nu îi rănim doar pe alții. Când îi rănim pe alții, asta se răsfrânge tot asupra noastră. Prin urmare, ne rănim pe noi fără să ne dăm seama.”

Filmul Călătorește acum prin țară şi va fi proiectat în universități, în cluburi, în centre culturale. Rolul lui este de a declanșa dezbateri pe tema minciunii, despre relația pe care o avem cu minciuna. Discuții fără prejudecăți și fără etichetări, spune Raluca Lupașcu.

„Prima proiecție cu dezbaterea a fost la Tivoli Vredenburg, în Utrecht. Și am avut surpriza să fie o sală plină și o discuție extraordinar de interesantă. M-am bucurat foarte tare să văd că un film poate avea tăria de a deschide conversații care în mod normal nu ar avea loc. Deja am aflat că pe 2 aprilie la Universitatea din Rotterdam o să fie o dezbatere cu studenți. Aștept cu nerăbdare, pentru că în mod normal eu nu aș avea acces la genul ăsta de public și sunt foarte curioasă să văd cum primesc ei filmul și cum îl privesc.

Raluca Lupașcu la proiecția din Utrecht, 2024. Fotografie din colecția personala.

Dacă ar fi să-ți alegi personajele din mediul politic, din toată lumea, ce personaje ți-ai alege?

Nu cred că aș alege politicienii. Știm cu toții că politicienii sunt puși în niște situații, împinși din toate unghiurile și ca să poată să-și mențină imaginea, rolul și candidatura următoare, trebuie să mintă. Știm cu toții asta. E o poziție care te împinge la minciună. Eu vreau să vorbesc despre lucrurile care nu sunt discutate: când minciuna e necesară, dar e grea, când minciuna nu este neapărat menită să facă rău altora, dar nu există altceva. Ce facem atunci?

Raluca, de câte ori ai mințit astăzi?

Cel puțin 15 ori. E atât de greu să vorbim despre micile minciuni. I-am spus fratelui meu că sunt în regulă, dar de fapt nu eram în regulă.

E exagerarea o minciună? Eu sunt o povestitoare și exagerez foarte mult de dragul poveștii. Așa că, mă numesc, până în măduvă, o mare mincinoasă.

Notă:

Credit foto:: @Kay Fahner

În 2020, Raluca Lupașcu (1989) a absolvit Academia de Film din Țările de Jos cu documentarul „Dumnezeu a fost aici”. Filmul a fost filmat în România și abordează lupta dintre a crede sau nu în miracole. În 2021, filmul a câștigat premiul Silver Dragon pentru cel mai bun scurtmetraj documentar la cea de-a 61-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Cracovia și premiul Nonnina la Festivalul Internațional de Film La Guarimba.

Autor: Claudia Marcu