Ilustrată din Amsterdam - Isamu Noguchi: Totul este sculptură. Expoziția de vară din Grădinile Rijksmuseum

„Noguchi a îmbrățișat limbajul universal al sculpturii promovat de Brâncuși și bio-morfismul suprarealist al artiștilor pe care i-a întâlnit la Paris și la New York”, scrie curatorul Frits Scholten în catalogul care însoțește expoziția anuală din Grădinile Rijksmuseum. Anul acesta sunt expuse lucrările artistului american cu rădăcini japoneze, Isamu Noguchi, pentru care întâlnirea cu Constantin Brâncuși a fost esențială pentru parcursul său artistic.

Este pentru al treilea an la rând când spiritul artistic al lui Brâncuși este prezent în aceste expoziții. Coincidență?Curatorul-invitat al expozițiilor în aer liber este, în fiecare an, fostul director al Centrului Pompidou din Paris, Alfred Pacquement.

„Cred că este o coincidență — sau, dacă nu este o coincidență, atunci cel puțin o necesitate — faptul că atât de mulți sculptori îl au pe Brâncuși ca referință, pentru că Brâncuși este cu siguranță unul dintre cei mai importanți sculptori ai secolului XX. Iar atunci când lucrezi în sculptură, este imposibil să eviți o întâlnire cu Brâncuși, la un moment dat.”

Isamu Noguchi, asistentul lui Constantin Brâncuși

Isamu Noguch s-a născut în Statele Unite. Mama sa a fost o scriitoare americană, iar tatăl — un poet japonez. A crescut în Japonia până la vârsta de 13 ani, când mama lui a decis să îl trimită înapoi în Statele Unite. A fost încurajat să urmeze o școală de artă, iar acolo a ales drumul sculpturii. L-a descoperit pe Brâncuși într-o expoziție organizată de Marcel Duchamp la Galeria Brummer din New York. La puțin timp după aceea, în 1927 — avea doar 23 de ani —, în prima sa călătorie în Europa, a ajuns și la Paris. Timp de câteva luni a fost asistentul lui Brâncuși, perioadă în care singurul limbaj de comunicare folosit de cei doi a fost cel artistic.

„Pentru Noguchi”, adaugă Pacquement, „cred că a fost un moment foarte important, iar dacă te uiți la lucrările pe care le-a făcut după întâlnirea cu Brâncuși, sunt atât de diferite față de ceea ce realiza înainte. De fapt, a descoperit abstracția în atelierul lui Brâncuși.”

„Noguchi a învățat de la Brâncuși cum să lucreze piatra, să lucreze în ceea ce, în franceză, se numește taille directe — adică să lucrezi direct în piatră, cu ciocanul sau dalta. Aceasta era o atitudine diferită față de sculptură, nu foarte la modă la acea vreme, când majoritatea sculpturilor se realizau cu ajutorul matrițelor. Să lucrezi direct cu piatra, să lași uneori părți complet naturale, netratate și să atingi doar porțiuni foarte mici — da, aici se simte influența lui Brâncuși în sculpturile lui Noguchi”, mi-a mai spus Pacquement.

„M-a învățat cum să tai corect și să îndrept muchiile”, a mărturisit Noguchi despre Brâncuși, „apoi, prin săparea unor caneluri, cum să nivelez spațiul dintre ele, iar mai departe, cum să aduc cubul la unghi drept. Era insistent în privința modului corect de a folosi fiecare unealtă, în funcție de lucrare și de material, și asupra respectului care trebuie acordat fiecăruia.”

Isamu Noguchi, Olmec & Muse, bazalt, 1985, foto: Claudia Marcu

„Totul este sculptură”.

Noguchi a lucrat cu o mare varietate de materiale — piatră, andezit, lemn, aluminiu, oțel, plastic, ceramică etc. — și pentru el, totul era sculptură:
„Orice material, orice idee născută liber în spațiu, fără piedici, o consider sculptură”, a spus la un moment dat Noguchi. Spațiul muzeal sau cel al galeriilor nu i-a fost suficient, așa că îl regăsim și în natură - în grădini și parcuri, în special din Statele Unite și Japonia — unde sculpturile sale capătă adesea o dimensiune socială.

Alfred Pacquement: „Opera lui Noguchi este cu adevărat un dialog între Est și Vest, între tradiția europeană și americană și tradiția japoneză, un dialog între abstracție și figurație, un dialog între materiale diferite.”

Influența lui Brâncuși pare o constantă, cel puțin în expoziția de la Rijksmuseum. Niciodată nu am auzit mai des pomenit numele artistului român ca în această expoziție, fie că vorbim despre lucrările lui Noguchi din grădini, fie despre cele câteva piese expuse în interiorul muzeului. Un exemplu sunt lămpile Akari, care plutesc ca un nor deasupra vizitatorului în holul de intrare al muzeului. Formele și temele abordate de Brâncuși revin în opera lui Noguchi. Mă refer aici, de exemplu, la Coloana infinită.

Isamu Noguchi, Akari, Atrium Rijksmuseum, foto: Claudia Marcu.

Atrium Rijksmuseum, foto: Claudia Marcu

Dacă lucrarea realizată din ceramică Iubirea dintre două plăci face referire la Sărutul lui Brâncuși, va decide numai imaginația vizitatorului.

Stânga - Isamu Noguchi, Iubirea dintre două plăci, ceramica,1950, foto: Claudia Marcu

Dreapta - Constantin Brâncuși, Sărutul, piatra, 1907-08, foto: Muzeul de Artă Craiova.

Notă:

În 2023, lucrarea Linia vieții a lui Richard Long mi-a amintit de Coloana infinită a lui Constantin Brâncuși. Două coloane în contrast: una orizontală, cealaltă verticală; una efemeră, cealaltă eternă.

Anul trecut, artistul coreean Lee Ufan spunea că este într-o continuă căutare a infinitului: „Infinitul este extensibil; cu ajutorul imaginației poți merge în orice direcție — sus, jos, la stânga, la dreapta. Infinitul nu are limite. De aceea este atât de important pentru mine.” Și din nou, una dintre lucrările sale — Drumul cerului îngust — m-a dus cu gândul la coloana lui Brâncuși. O fâșie lungă și îngustă de iarbă din gradina muzeului a fost atunci decupată. În locul ei a fost montată o oglindă, marcată la mijloc de două pietre. În podeaua lucioasă astfel formată, se oglindeau o parte din clădirea muzeului și cerul infinit.

Linia vieții, Richard Long, 2023, foto: Rijksmuseum

Drumul cerului ingust Lee Ufan, 2018, foto: Claudia Marcu

Lucrările lui Isamu Noguchi rămân în grădinile Rijksmuseum până pe 26 octombrie. Accesul în grădini este gratuit. Din 20 septembrie, însă, Brâncuși va fi cu adevărat prezent în Amsterdam. Expoziția de anul trecut de la Centrul Pompidou din Paris vine la H’Art Museum.

Autor: Claudia Marcu