Ilustrată din Amsterdam - Jaful secolului

Este un lucru obișnuit ca, la sfârșitul săptămânii, o sală de cinematograf să fie plină, în special dacă în oraș are loc un festival internațional de film. Dar cu siguranță este ieșit din comun ca o proiecție programată dimineața, la ora 9:45, să umple o sală. S-a întâmplat sâmbătă, la cinematograful Kino din Rotterdam, unde am fost să văd filmul Teodorei Ana Mihai, „Traffic – Jaful secolului”, introdus în programul Festivalului Internațional de Film, care a început în ultima zi a lunii ianuarie. La exact o săptămână după jaful de la Muzeul Drents din Assen, vestea că scenariul scris de Cristian Mungiu atinge furtul de tablouri din 2012 de la muzeul Kunsthal din Rotterdam a fost probabil principalul motiv pentru care toate cele patru proiecții au fost vândute integral.

Filmul, însă, nu este despre jaf, ci despre viața imigranților, împinși de dificultăți economice să plece din țară, ajung în străinătate, unde, de multe ori, sunt tratați ca cetățeni de mâna a doua și se regăsesc în situații disperate care îi forțează să comită infracțiuni de tot felul. Este un film despre tensiuni sociale, tensiuni culturale, tensiuni între mentalități și între popoare. După film, care durează aproape două ore, am întâlnit-o pe Teodora Ana Mihai, pentru care tema imigrației este foarte aproape de casă.

Teodora Ana Mihai: „Este o temă care m-a preocupat de foarte mult timp, pentru că și eu sunt fată de imigranți, am trăit, am crescut cu un picior în est și un picior în vest. Și de aceea Cristian Mungiu a considerat că sunt o alegere bună pentru regia acestui film. Ne cunoaștem de pe timpul lui Waiting for August, care a fost tot un film, un documentar de-al meu din 2014, tot despre tema copiilor lăsați acasă, părinții care trebuie să lucreze în vest sau în străinătate și să trimită bani acasă. Și copiii de multe ori sunt ori în grija bunicilor, ori cu unchi, mătuși, ori câteodată chiar aproape singuri. Adică, da, sunt situații foarte dificile, foarte complexe.”

Înțeleg de ce Cristian Mungiu v-a ales pentru acest film. Aș vrea să știu de ce ați spus da acestui scenariu.

„Ce să vă spun, pentru că este un scenariu care mă atinge profund din trăirea prin povestea părinților mei, care au venit în vest și au avut experiențe foarte dificile, de xenofobie, de rasism, de multe prejudecăți, dânșii având totuși studii și nu au reușit să se realizeze pe deplin. Bineînțeles, au făcut tot felul de munci mici și au fost umiliți de multe ori, deci era un subiect care, bineînțeles, m-a atins profund și voiam să vorbesc despre asta. Este o dezbatere importantă, cred.”

Pentru cine este o dezbatere importantă? Pentru România, pentru Olanda sau poate pentru Europa?

„Eu aș zice că pentru Europa, chiar internațional, pentru că aceste probleme sunt totuși universale. Putem să le transpunem și la alte culturi și alte naționalități, fără probleme, cred.”

Având în vedere sensibilitatea subiectului și faptul că e foarte aproape de casă, care au fost cele mai mari provocări pentru dumneavoastră ca regizor?

„Provocarea este să nu arăți cu degetul, să fii moralist fără argumente. Deci, cred că filmul este critic pentru toată lumea. Nu este un film ușor de digerat, dar în același timp are și foarte multe momente de umor, care fac realitatea și mai aspră, într-un fel. Da, cred că este un film care totuși trebuie văzut de ambele părți.”

Teodora Ana Mihai împreună cu fiica sa, după proiecția filmului. Foto: Claudia Marcu

Filmul a fost văzut de un public diferit. Ce ați observat, cum diferă reacțiile noastre în fața unui astfel de film?

„Fiecare se simte poate, din când în când, vizat. La români am văzut că foarte mulți s-au recunoscut, poate nu personal, dar cunosc oameni, au auzit povești, adică sunt lucruri pe care le recunoaștem. Și au fost recunoscători pentru film și li s-a părut chiar foarte realist, să spunem. În vest, aceasta este prima premieră în Olanda, peste o săptămână o să am o premieră în Belgia. Deci de acolo pot să vă spun mai mult. Deocamdată au fost doar câțiva colaboratori care au văzut filmul și, bineînțeles, că ei au altă percepție și alte comentarii. Acum să vedem publicul mare.”

„Traffic – Jaful secolului” nu este un film despre jafuri din lumea artei. Te face să te întrebi, de fapt, care este jaful secolului?

Stop cadru din filmul Teodorei Ana Mihai. Sursa: IFFR

Notă: Personajele filmului „Traffic – Jaful secolului” sunt interpretate de actori din România și din Olanda. Producătorii filmului vin din România, Olanda și Belgia. Printre finanțatorii filmului se numără și Film Fonds Nederland, care este unul dintre partenerii constanți ai Festivalului Internațional de Film de la Rotterdam. Festivalul, care are loc în fiecare an la începutul lunii februarie, este unul dintre cele mai importante din lume, deschis foarte mult spre zona experimentală a cinematografiei. IFFR 2025 se încheie pe 9 februarie.

Autor: Claudia Marcu