Eurovision la 70 de ani: între romantism, industrie și nevoia de „hook”
28 Ianuarie 2026, 15:35
La 70 de ani de la prima ediție a Eurovisionului, concursul continuă să stârnească pasiuni, controverse și speranțe. În dialog cu Daria Ghiu, Cristi Marica vorbește despre istoria concursului, relevanța lui în prezent, dificultatea alegerii piesei potrivite și problemele structurale ale industriei muzicale românești.
Discuția pornește simbolic de la Waterloo a trupei ABBA, piesa care a câștigat Eurovisionul în 1974, și ajunge până la provocările artiștilor tineri care încearcă să se facă auziți într-o lume dominată de platforme digitale, algoritmi și atenție de maximum câteva secunde.
Imprevizibil nu doar artistic, ci și geopolitic, emoțional și mediatic, într-o lume dominată de reel-uri și clipuri de câteva secunde, piesa care ajunge pe scena Eurovision trebuie să capteze atenția aproape instantaneu.
„Publicul așteaptă maxim în 3 secunde să fie livrat ceva. Dacă n-ai livrat nimic în 3 secunde, dă click mai departe. Produsul acesta trebuie să fie vandabil de la început, să atragă cu ceva.”
Inițial, Eurovisionul nici măcar nu fusese gândit ca o competiție, ci ca un spațiu de întâlnire artistică între țări europene, într-o Europă postbelică. ABBA și „Waterloo” rămân simbolul acelei perioade romantice, când Eurovisionul era mai puțin despre industrie și mai mult despre întâlnire culturală.
„Poate ar fi fost bine ca, la 70 de ani, să nu existe concurs și artiștii să cânte pur și simplu, fără a fi evaluați.”
Chiar dacă relevanța concursului este adesea pusă sub semnul întrebării, Cristi Marica insistă asupra valorii experienței. Eurovisionul rămâne, mai ales pentru artiștii aflați la început de drum, o rampă de testare și expunere.
Interviu realizat de Daria Ghiu în emisiunea Orașul vorbește, produsă de Gabriela Mitan Dulgheru și difuzată în fiecare zi de luni până vineri, de la ora 9.00, la Radio România Cultural.
