Ilustrată din Amsterdam - Original versus copie

În urmă cu câțiva ani am însoțit-o pe o doamnă din Iași la Rijksmuseum (Muzeul Național) în Amsterdam. Doamna avea aproape 80 de ani. Citise mult despre maeștrii olandezi ai secolului al XVII-lea și voia să le vadă lucrările. Dorința cea mai arzătoare a fost, însă, pentru Rondul de noapte.

Ajunsă în fața impresionantei pânze semnată de Rembrandt, doamna și-a unit palmele pe piept în semn de rugăciune. A rămas în această poziție minute în șir. Pe față i se citea emoția intensă. Privirea i se muta de la un detaliu la altul în timp ce pe obraji îi alunecau ușor lacrimi de bucurie. M-am oprit din povestit – nu cred că mă mai auzea.

Am înțeles pe deplin reacția doamnei din Iași numai după ce am aflat rezultatele unui studiu neuroștiintific solicitat de muzeul Mauritshuis din Haga: o pictură originală activează creierul în mod diferit față de o reproducere a aceleiași picturi. Răspunsul emoțional al privitorului este de zece ori mai puternic atunci când se află față în față cu originalul.

Pentru muzeul Mauritshuis punctul de plecare pentru studiul neuroștiințific a fost Fata cu cercel de perlă, celebrul tablou al lui Johannes Vermeer.

Fata cu cercel de perlă, Johannes Vermeer, 1665, © Mauritshuis Haga

„Ne dorim foarte mult să știm”, spune Martine Gosselink, directoarea muzeului, „dacă pentru tine, ca vizitator, contează dacă ești față în față cu o pictură originală sau cu o copie a acesteia”.

Pentru cercetătorii implicați a fost poate cel mai interesant proiect din ultimii ani să vadă ce efect are arta originală asupra creierului.

Zece participanți selectați au purtat căști pentru electrocefalogramă și dispozitive speciale care urmăresc mișcarea ochilor. În prima fază, cei zece au fost puși față în față cu cinci opere de artă din muzeu, inclusiv cu Fata cu cercel de perlă. Apoi, în biblioteca muzeului, participanții au petrecut timp cu copii ale picturilor.

Alți zece participanți au fost supuși unui experiment invers: mai întâi au petrecut timp în fața unor copii și apoi au privit operele originale.

Alte 20 de persoane de la Universitatea Amsterdam au participat la cea de-a doua fază a studiului, care a constat în scanarea creierului în timp ce persoana privea copiile picturilor.

Concluzia studiului a fost clară: picturile originale au generat un răspuns emoțional de zece ori mai puternic decât copiile lor.

Participant la studiul neuroștiințific în fața Fetei cu cercel de perlă, © Mauritshuis

Potrivit cercetătorilor, o astfel de reacție este influențată nu numai de pictura ca atare, ci și de ambianța în care este expusă. Acest aspect este subliniat și de istoricul de artă Liselore Tissen, a cărei lucrare de doctorat s-a concentrat pe semnificația reproducerilor în lumea artei:

„Efectul ambianței din sala muzeului asupra vizitatorului mi s-a părut unul dintre cele mai interesante rezultate ale acestei cercetări. Este clar că un original este mult mai atractiv decât o copie, însă felul în care este expus originalul, culoarea peretelui, spoturile de lumină, toate se dovedesc a avea un impact deosebit. În cazul Fetei cu cercel de perlă putem spune că aceste elemente contribuie la efectul pe care Vermeer și l-a dorit și pe care nu-l poți obține folosind o reproducere.”

Din cele cinci picturi folosite – două semnate de Rembrandt, două de Vermeer și una de Gerard van Honthorst –, Fata cu cercel de perlă a generat cele mai interesante reacții. După o privire de ansamblu asupra pânzei, participanții la studiu și-au concentrat privirea pe ochii și gura fetei, și apoi pe cercelul perlă.

Atenția susținută asupra triunghiului ochi-gură-perlă a rezultat în mai mult timp petrecut în fața acestei picturi. Fenomenul a fost identificat numai în cazul Fetei cu cercel de perlă.

Triunghiul ochi-gură-perlă, © Mauritshuis

Pentru mine, acest studiu este încă o dovadă că arta nu face altceva decât să ne îmbogățească, așa cum spune și profesorul universitar în neuropsihologie Erik Scherder:

„Când te uiți la o operă de artă, creierul tău se activează, începi să te entuziasmezi de ce vezi, începi să te întrebi oare ce a vrut să spună pictorul, imaginația începe să lucreze. Arta este o formă supremă de îmbogățire.”

Este pentru prima dată când un muzeu inițiază un astfel de studiu neuroștiințific, care se concentrează pe experiența vizitatorului și nu pe dorințele curatorilor sau ale istoricilor de artă.

Autor: Claudia Marcu

Editare: Mihaela Niță