Ilustrată din Amsterdam - Van Gogh și Roulin

Există oare, în pictură, vreun poștaș mai cunoscut decât Roulin, prietenul lui Vincent van Gogh din Arles? Vincent a pictat nu mai puțin de 26 de portrete ale familiei Roulin: Joseph, Augustine și cei trei copii, Armand, Camille și Marcelle.

Sunt portrete pline de culoare ale unor oameni obișnuiți, care trăiau de pe o zi pe alta. Paisprezece dintre aceste pânze se află acum în Amsterdam, în proaspăta expoziție deschisă la Muzeul Van Gogh. Esența expoziției este această prietenie neașteptată dintre pictor și poștaș. Este pentru prima oară după 1900 când portretele sunt din nou împreună.

Primele elemente care întâmpină vizitatorul atunci când intră în expoziție sunt portretul lui Vincent, realizat la Paris, înainte de a ajunge la Arles, primul portret al lui Roulin, iar între ele, expus în premieră, scaunul din atelierul pictorului, pe care Roulin a stat atunci când i-a pozat. Acest scaun gol, așezat pe un soclu rotund între Vincent și Roulin și scos în evidență de un spot de lumină caldă, simbolizează parcă singurătatea lui Van Gogh în Arles.

Vincent ajunge în Arles în februarie 1888. Este fascinat de peisaje, însă își dorește foarte mult să picteze portrete. Descoperă repede că nu îi este deloc ușor să găsească modele dispuse să îi pozeze. Se apropie tot mai mult de poștașul său. Roulin era cel care îi expedia, desigur, pachetele și scrisorile, dar legătura dintre cei doi depășește acest cadru. Vincent și Roulin se întâlnesc des în Café de la Gare, unde poartă lungi conversații despre viață și
politică. Așa începe prietenia lor.

În octombrie 1888, Vincent îi scrie lui Theo despre „prietenul meu, poștașul”, care „trăiește mult prin cafenele și este cu siguranță mai mult sau mai puțin un băutor, și a fost așa toată viața lui. Dar… euforia lui este atât de naturală, atât de inteligentă, și apoi argumentează cu o amploare atât de largă, à la Garibaldi.”

Vincent este foarte atras de figura lui Roulin și își dorește să o imortalizeze pe pânză. Gheața este spartă la sfârșitul lunii iulie 1888. Iată cum îl descrie Vincent într-o scrisoare trimisă lui Theo:

„Acum lucrez cu un alt model, un poștaș într-o uniformă albastră cu garnituri aurii, o față mare și bărboasă, foarte socratic. Un republican furios, ca tatăl Tanguy. Un om mai interesant decât mulți alții.”

În acest portret, Roulin stă pe scaunul cumpărat de Vincent pentru Casa Galbenă.

Până la sfârșitul lunii noiembrie 1888, Vincent reușește să picteze portretele întregii familii Roulin. Mezina, Marcelle, are doar patru luni când pozează în brațele mamei sale, Augustine. Compoziția amintește de un tablou al lui Frans Hals, unul dintre maeștrii secolului al XVII-lea, pe care Vincent îl admira atât de mult.

Marcelle, cu pumnii strânși, ochii mari și obrajii bucălați, apare în cinci pânze: în două alături de mama ei și în trei singură. Portretele Augustinei sunt cunoscute sub numele La Berceuse.

Trei dintre cele cinci variante pictate de Vincent se află astăzi în expoziția de la Muzeul Van Gogh. Nu sunt copii, ci repetiții ale aceluiași subiect. Aceste repetiții, pe care le regăsim nu doar în cazul portretelor, ci și al peisajelor, erau foarte importante pentru pictor. Îi ofereau posibilitatea să se perfecționeze în lipsa modelului, așa cum se întâmpla, de exemplu, cu floarea-soarelui în afara sezonului. Știm că Van Gogh refuza să picteze din imaginație. Repetițiile, însă, au avut și un rol esențial în diseminarea operei sale.

Imagine cu La Berceuse din expozitia Van Gogh si Roulin. Foto: Claudia Marcu

Designul expoziției oferă vizitatorului o experiență intimă. Culorile diferite ale pereților și lumina caldă pun în valoare portretele familiei Roulin. Dai binețe unor priviri care nu îmbătrânesc.

O altă premieră a expoziției sunt scrisorile lui Roulin către Van Gogh. Corespondența dintre cei doi a continuat și după ce Roulin a fost transferat din Arles la Marsilia, dar și după plecarea lui Vincent din Arles. Mai mult decât atât, Roulin a ținut legătura și cu alți membri ai familiei Van Gogh. Lui Theo îi scrie că este îngrijorat de starea pictorului după episodul urechii tăiate, iar pe Willemien, sora lui Vincent, o asigură, în ianuarie 1889, că Vincent este
bine și că au petrecut împreună o zi întreagă.

Fiecare membru al familiei Roulin a primit cadou câte un portret, un gest prin care pictorul și- a răsplătit modelele. În scrisorile trimise din Marsilia, Roulin îi mulțumește lui Vincent pentru aceste tablouri și mai ales pentru propriul portret, care îi aduce bucurie familiei rămase în Arles.

„Mulțumită ție”, scrie Roulin, „în fiecare zi Marcelle spune bună dimineața și noapte bună portretului meu.”

La zece ani după moartea pictorului, Roulin vinde portretele primite de la Van Gogh, împreună cu două peisaje din Saint-Rémy și o natură moartă pictată în Arles. Pentru toate cele opt tablouri, primește în total 450 de franci. Negustorul de artă parizian Ambroise Vollard profită de ignoranţa lui Roulin, care, fără îndoială, nu știa că, la acel moment, fiecare tablou în parte valora cel puțin cât suma primită pentru toate opt.

Când le vezi împreună, nu poți să nu te gândești la o altă familie pictată de Van Gogh, în Nuenen, în 1885: Mâncătorii de cartofi, un portret de grup al unei familii adunată seara acasă, luminată doar de lampa care atârnă deasupra mesei.

Cele 26 de portrete ale familiei Roulin se află astăzi în colecții din întreaga lume, majoritatea muzeale. Doar două dintre acestea sunt în colecția Muzeului Van Gogh: Camille Roulin (1888) și Marcelle Roulin (1888).

Autor: Claudia Marcu

Notă: expoziția este deschisă până pe 11 ianuarie 2026