Ilustrată din Amsterdam: Titanic - Ultimul dans al eleganței

Lume multă, agitație, trăsuri și automobile care se amestecă în zgomotul unui început de secol. Un automobil se oprește în mijlocul acestui haos. Șoferul coboară și deschide ușa din spate. Apare o mână delicată, înmănușată, apoi o pălărie uriașă. În cele din urmă, chipul tinerei Rose - personajul interpretat de Kate Winslet - se dezvăluie privitorului. Îmbrăcată într-un costum elegant de după-amiază, Rose pășește spre vasul care avea să devină simbolul unei epoci pierdute: Titanic.

Această scenă emblematică deschide și expoziția Titanic: Ultimul dans, găzduită de Kunstmuseum, în Haga. Este o incursiune vizuală și emoțională în moda începutului de secol XX, așa cum a fost ea imortalizată în filmul lui James Cameron din 1997, dar și așa cum s-a purtat în realitate.

După Primul Război Mondial, moda se schimbă radical, atât pentru femei, cât și pentru bărbați, dar poate mai ales atunci când vorbim despre diferențierea claselor sociale. În perioada Titanicului, această diferențiere era foarte vizibilă. Scena sosirii la debarcader, la care m-am referit la început, scoate în evidență acest aspect. Cu această scenă începe și expoziția de la Haga, care este foarte cinematografică, dacă vreți.

”Când te uiți la costume, îți dai seama imediat cine este îmbrăcat după moda pariziană și cine în costumul sumbru, purtat aproape în fiecare zi. A fost ultima dată în istoria modei când apare un contrast atât de puternic. Până și forma pălăriei spunea ceva despre locul tău în societate. Moda juca un rol mult mai important atunci decât acum” ,spune Madelief Hohé, curatoarea expoziției.

Moda ca narator tăcut

Costumul purtat de Rose, realizat de designerul Deborah Lynn Scott, este inspirat din revista franceză Les Modes, ediția ianuarie 1912: velur în dungi alb-negru, tivuit cu violet, culoarea pălăriei. Este o piesă elegantă, care contrastează puternic cu ținutele simple ale pasagerilor de la clasa a treia. Iar acest contrast spune o poveste despre statut, despre aspirație, despre o lume împărțită în clase, dar aflată, pentru o clipă, pe același chei.

„Am vrut ca vizitatorii să recunoască imediat legătura cu perioada 1910–1928. De aceea am ales Titanic, pentru că toată lumea cunoaște povestea, iar moda de atunci revine în tendințele de azi,” explică Madelief Hohé.

Întoarcerea la detalii: corsete, broderii, gulere înalte

Elemente din moda de acum un secol revin în forță: bumbacul, dantela delicată, broderiile lucrate manual, gulerele înalte. Inclusiv corsetul, odinioară un simbol al constrângerii feminine, se întoarce dar cu un nou mesaj: emancipare, putere.

M.H: „La începutul secolului trecut, femeile încercau să scape de corset. Astăzi, revine nu doar pentru femei, ci și pentru bărbați. Tinerii designeri redescoperă aceste piese și le dau un sens nou in creațiile lor.”

Expoziția propune o paralelă subtilă, dar relevantă: și atunci, ca și acum, lumea trăia sub amenințarea unui conflict global, societatea era tensionată, iar tehnologia evolua într-un ritm amețitor. Moda nu făcea decât să reflecte toate aceste mișcări, uneori cu eleganță, alteori cu sobrietate.

Realitate și ficțiune, cusute cu acul fin al detaliului

Pe lângă cele 15 costume originale din film, expuse pentru prima dată în Europa, expoziția include și ținute autentice din colecția muzeului, precum și creații contemporane inspirate din moda anilor 1910–1928. Lângă costumul de dupa-miaza purtat de Rose se află costumul modest al lui Jack: pantaloni cu bretele, cămașă simplă, pantofi pe talpa cărora încă se mai poate citi Leonardo DiCaprio, numele actorului care l-a interpretat pe Jack.

Vă amintiți de așa-numita scenă a zborului, când Jack și Rose se urcă pe structura metalică a prorei? Rose poartă o rochie de zi din catifea albastră. Își întinde brațele și spune: „Jack, uite, zbor!”. Rochia acelui moment de eliberare este în expoziția de la Haga.

Madelief Hohé: „Interesant este că această rochie a fost făcută pentru film, dar aici are un accesoriu: o mică geantă originală din 1910, dintr-o colecție particulară. Realitatea și ficțiunea se îmbină aici într-un mod foarte elegant. Și cred că toată lumea recunoaște rochia.”

Tot aici se află și rochia purtată de Rose în scena în care, copleșită de presiunea unei căsătorii aranjate și a unei vieți asemănătoare celei trăită de mama ei, este pe punctul de a sări în apa rece. Știm că Jack o convinge să nu facă acel pas. Din nou, o rochie pe care toată lumea o va recunoaște.

Un dans al contrastelor sociale

La fel ca pe Titanic, și în expoziție costumele clasei bogate domină spațiul. Poate și pentru că, spre deosebire de cei bogați, care se schimbau de câteva ori pe zi, cei săraci aveau un singur schimb de haine, practic, foarte simplu, uzat, dar comod. În tot filmul, cu o singură excepție, pe Jack îl vedem îmbrăcat în aceiași pantaloni cu bretele. Diferențele sociale se citeau în fiecare croială, în fiecare material, în fiecare pălărie.

O epocă pe muchie de cuțit

Expoziția este mai mult decât o colecție de costume. Este o fereastră spre o epocă fascinantă, contradictorie. O perioadă în care lumea dansa spre viitor cu o eleganță incredibilă, fără să știe că în doar câțiva ani va fi zdruncinată de războaie, crize și transformări majore. Într-un fel, Titanic este metafora perfectă pentru această epocă. Iar moda, cu toate straturile ei, este poate cel mai delicat, dar și cel mai sincer martor al vremurilor.

Madelief Hohé, curatoarea expoziției Titanic, ultimul dans.

Notă:

Expoziția Titanic: Ultimul dans poate fi vizitată la Kunstmuseum, Haga, până pe 25 ianuarie 2026.

Autor: Claudia Marcu