Pentru sezonieri, migrația este o corvoadă, nu o alegere
22 Mai 2024, 13:22
Cum arată viața zilnică a muncitorilor români sezonieri plecați în Spania, Germania sau Marea Britanie, între munca din câmp și pauze de masă, mâncarea de acasă și timpul liber departe de familie, locuirea temporară precară și speranța de a reveni permanent în țară, în casele pe care le construiesc și pe care le părăsesc o mare parte din an? Ce știm despre rutinele și proiectele oamenilor care au plecat în căutarea unor surse de trai decent, pe care presa autohtonă fie i-a numit peiorativ „căpșunari” sau i-a redus la rolul de victime?
Expoziția de fotografie documentară „Sezonierii” valorifică munca de teren a fotografului Cosmin Bumbuț și a jurnalistei Elena Stancu. În ultimii 11 ani, cei doi, după ce au renunțat la garsoniera închiriată din București și s-au mutat într-o autorulotă, au călătorit prin Europa ca să observe îndeaproape viața zilnică a sezonierilor români, deschizând publicului, prin platforma teleleu, o resursă directă de documentare a fenomenului românesc al migrației sezoniere.
„Viața în autorulotă ne-a ajutat foarte mult să ne apropiem de subiectele noastre, pentru că în felul acesta, felul în care fotografiam și făceam jurnalism înainte s-a schimbat fundamental. Nu mai intrăm doar pentru o perioadă foarte limitată în viețile oamenilor și apoi ne întoarcem în redacție sau la hotel, ci parcăm autorulota în curtea lor, lângă ei și suntem acolo să-i documentăm cu toată viața lor, așa cum se întâmplă de dimineața până seara.” (Elena Stancu)
”Petrecem foarte mult timp cu oamenii ale căror portrete le fac. Ne trezim cu ei dimineața, la 6, la cafea. Îi vedem cum se ridică din pat, îi vedem cum se spală, vedem cum muncesc, cum se îmbrățișează, cum se distrează, cum le vin rudele. Am această oportunitate să stau aproape ca o muscă pe perete în casele unor oameni cărora le mulțumesc că ne primesc.” (Cosmin Bumbuț)
„Expoziția Sezonierii, curatoriată de Bogdan Iancu, a avut o perspectivă etnografică, mai degrabă antropologică asupra proiectului nostru. Și atunci și imaginile pe care le-au ales s-au legat foarte mult de ceea ce mănâncă, locurile în care dorm, despre identitatea muncitorilor sezonieri și nu au văzut-o neapărat ca pe un reportaj, așa cum o vedem noi ca jurnalist și fotograf. Și asta a fost foarte interesant pentru noi și, sinceră să fiu, ne bucură faptul că munca noastră e văzută mai departe decât un act jurnalistic și că este văzută ca un mod de a înregistra istoria, pentru că, până la urmă, ceea ce am făcut noi în acești ani a fost să înregistrăm istoria noastră contemporană. Poveștile românilor plecați sunt de fapt povești legate de România, pentru că întotdeauna este vorba despre ce s-a întâmplat în țară înainte ca acești oameni să plece. Și poveștile acestea sunt foarte importante pentru noi, pentru că, până la urmă, migrația e cel mai important capitol din istoria noastră contemporană și cel care ne-a format, cel care ne-a schimbat foarte mult societatea.” (Elena Stancu)
Jurnalista Elena Stancu și fotograful Cosmin Bumbuț au fost invitații Dariei Ghiu, în emisiunea Orașul vorbește.
Expoziția „Sezonierii”, care poate fi vizitată până în 9 iunie, de miercuri până duminică, între orele 10:00 și 18:00, în sala Irina Nicolau a Muzeului Național al Țăranului Român, face parte din proiectul cultural „Sezonierii I”, inițiat de Muzeul Național al Țăranului Român și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN). Proiectul se va desfășura în perioada mai – noiembrie 2024, ca demers interdisciplinar, artistic și de cercetare a fenomenului migrației sezoniere, prin expoziția „Sezonierii” și o serie de ateliere, conferințe și sesiuni de film care vor pune în dialog cercetători, studenți antropologi, etnologi și arhitecți sau artiști și publicul larg.
Proiectul propune actualizarea perspectivelor curente asupra muncii sezoniere în agricultură, fenomen redescoperit recent, odată cu declanșarea pandemiei, în luna martie a anului 2020, atunci când mii de migranți au fost nevoiți să revină în țară. Întâmpinați de autorități ca potențiali agenți infectați, ei au fost preluați și carantinați în infrastructuri departe de localitățile de origine. Câteva săptămâni mai târziu, sezonierii reveneau în centrul atenției, în condiții excepționale, în calitate de pionieri ai posibilității de a ieși din țară, chemați de guvernele țărilor Europei occidentale să gestioneze producția de fructe și legume dependente de prezența lor. Evenimentele au declanșat interesul presei din România, reflectat însă, într-o mare măsură, numai față de aspectele economice pe care le implică această mobilitate pendulatorie sau față de condițiile precare contractuale și de muncă în care își desfășoară activitatea cetățenii români. Puținele studii realizate în ultimele decenii – raportate la amploarea fenomenului născut la începutul anilor 2000 și amplificat exploziv în ultimul deceniu – au arătat că migrația a devenit una din dinamicile cheie și constitutive ale societății românești, cu o cifră apreciată la peste 5 milioane de persoane cu experiență de migrație temporară sau permanentă. Într-un astfel de context, devine important să ne putem reprezenta narațiuni pe care timp de douăzeci de ani le-am considerat străine și să căutăm moduri colective de a înțelege și a ne apropia de rutinele muncitorilor sezonieri, ca parte dintr-o realitate care ne privește, pe fiecare dintre noi, în mod direct, prin diversitatea implicațiilor sale sociale.
