Teoria fricii, de Iulian Tănase. „Cât suflet ești dispus să pui în ceea ce faci?” | PODCAST

„Umorul face viața suportabilă. Cred că poate fi un contrapunct la stările de anxietate, este un condiment, poate chiar un colac de salvare.”

„Teoria fricii” e povestea lui Tase, un tip de 48 de ani, care-și dorește să facă stand-up comedy, dar suferă de trac. Își face propriul club de comedie, Stage Fright Club, pe scena căruia își spune liniștit glumele, în fața scaunelor goale și a celor două pisici ale lui. Pe scena asta urcă și unii dintre scriitorii preferați ai lui Tase: Daniil Harms, Franz Kafka, Charles Bukowski, Ilf și Petrov, Venedikt Erofeev, Bohumil Hrabal, Gabriel García Márquez, Mark Twain, J.D. Salinger, Sylvia Plath, Joan Didion, Virginia Woolf, Gellu Naum, Mihai Eminescu și alții. Fac stand-up comedy, fac stand-up poetry, fac stand-up history. Și, uneori, chiar stand-up tragedy.

„Eu nu am avut niciodată această dorință de a face stand-up comedy, dar am găsit această ramă a stand-up comedy-ului ca să pot să spun o poveste, să pot să vorbesc despre luptele care se dau în noi, între dorințele noastre și fricile noastre. Să vorbesc despre stări de anxietate, despre singurătate”, spune Iulian Tănase în dialog cu Daria Ghiu, în emisiunea Orașul Vorbește.

Teoria fricii e un roman de comedie, doar că, pe parcurs, frica devine personajul principal, iar comedia se transformă-n dramă.

„Am vrut să scriu o carte de comedie. Cartea este amuzantă, dar nu este veselă. Nu am intenționat. Așa a curs.”