„Violence in My Heart”: Expoziția care transformă arta în act de solidaritate împotriva violenței de gen

La Muzeul Național Tehnic „Dimitrie Leonida” din București, expoziția „Violence in My Heart” aduce împreună 21 de artiste din România și diaspora pentru a aborda, prin artă contemporană, una dintre cele mai grave probleme sociale: violența de gen. Curatoarele Lea Rasovszky, Daniela Custrin și Mihaela Cârjan au gândit acest proiect ca un apel la vizibilitate, solidaritate și acțiune.

În dialog cu Daria Ghiu, Lea Rasovszky și Daniela Custrin dezvăluie nu doar mecanismele curatoriale din spatele expoziției, ci și provocările cu care se confruntă artistele într-un sistem artistic adesea precar și lipsit de protecție.

Expoziția s-a născut dintr-o nevoie urgentă de a vorbi despre un fenomen care, deși vechi, abia recent a început să fie vizibil în spațiul public.

Lea Rasovszky: „Violența la adresa femeilor este ceva cu care cred că toate, într-un fel sau altul, ne-am confruntat, fie că este vorba de hărțuire stradală sau de violență fizică sau de abuz emoțional. Este un istoric tăcut pe care ne-a fost foarte greu să-l împărtășim.”

Selecția lucrărilor nu a fost una clasică, impusă de curatori, ci un proces de colaborare și dialog. Artiști și curatori au construit împreună o „rețea” de povești vizuale. Expoziția „Violence in My Heart” a fost realizată fără finanțare, prin resurse proprii și solidarizare. Acest fapt scoate la suprafață nu doar creativitatea, ci și vulnerabilitatea lumii artistice.

Daniela Custrin: „Vizibilitatea e o formă de armă politică. Dacă suntem vizibile reușim să ne impunem într-o oarecare măsură. Cred că una din lecțiile pe care le-am învățat eu din această expoziție e că există o invizibilitate a femeilor artiste dacă nu se supun unor infrastructuri de piață.Am reușit să facem această expoziție doar prin solidarizare, dar a fost greu și obositor. N-aș vrea să idealizăm precaritatea și să spunem că a fost ușor pentru că este obositor și este nedrept să lucrezi fără bani, însă reușind să facem lucrul ăsta doar prin solidarizare și coalizare ne-am dat seama că doar am adus în discuție această problemă și am demascat cumva acest mecanism care se află foarte pregnant în lumea artei.”

Expoziția nu este doar o adunare de lucrări, ci și o comunitate creată în jurul unei cauze. Întâlnirile dintre artiste au devenit un manifest în sine, iar curatoarele vorbesc despre nevoia de a se întâlni mai des, dincolo de spațiile instituționale.

Dezbaterea organizată în ultima zi a expoziției, joi, 18 septembrie, cu titlul „Exploatare”, deschide discuția despre drepturile artistelor și despre nevoia unor reglementări clare într-un domeniu fragil și nereglementat.

Interviu realizat de Daria Ghiu în emisiunea Orașul vorbește, produsă de Gabriela Mitan Dulgheru și difuzată în fiecare zi de luni până vineri, de la ora 9.00, la Radio România Cultural.