Wilhelm Dancă: „Omul se întâlnește pe sine și se împlinește atunci când se dăruiește”

În Vinerea Mare, moment special al calendarului creștin, într-un dialog profund cu Daria Ghiu, părintele Wilhelm Dancă, teolog, filozof și profesor universitar, ne oferă o incursiune în semnificația sărbătorii Paștelui, dar și o meditație asupra credinței, tehnologiei și umanității. Cu o carieră remarcabilă în teologie și filosofie, membru al Academiei Române și autor a numeroase volume, părintele Dancă vorbește despre taina Învierii, despre provocările credinciosului contemporan și despre nevoia profundă de comuniune într-o lume marcată de izolare.

În acest an, Paștele este sărbătorit simultan de creștinii ortodocși și cei catolici – un eveniment rar, dar cu o încărcătură simbolică profundă.

„Anul acesta, din fericire, avem o zi comună. E un obiectiv, e o speranță, e o țintă pentru toți cei care cred în cuvintele lui Iisus înainte de a muri, în testamentul Lui înainte de a-și lua rămas bun de la ucenicii săi, de la biserică, și anume ca toți să fie una.”

Pentru Wilhelm Dancă, Vinerea Mare nu reprezintă doar o zi de jertfă, ci un izvor de inspirație pentru valorile fundamentale ale solidarității și generozității. În contextul unei societăți dominate de individualism și tehnologie, el ne amintește de profunzimea mesajului mistic al acestei sărbători.

„Vinerea Mare este un izvor de inspirație pentru solidaritate, generozitate, comuniune și participare — lucruri care ne lipsesc atât de mult în societatea în care trăim astăzi. Suntem bombardați de nenumărate sloganuri și invitații de a ne rezolva singuri problemele, iar modelele de interacțiune tind să izoleze omul, în loc să-l deschidă către celălalt. Inclusiv mijloacele de comunicare moderne — tehnologiile noi, computerele, telefoanele — par să cultive individualismul și izolarea persoanei umane, ceea ce duce, într-un fel, la o sterilitate existențială și spirituală.”

Deși critică riscurile izolării promovate de tehnologie, părintele Dancă nu o respinge. Din contră, o folosește conștient pentru a ajunge la cei care încă îl caută pe Dumnezeu:

„Eu mă folosesc de ele și le consider instrumente de lucru, instrumente de comunicare, de pregătire, cumva, a terenului. E un fel de liturghie, în ghilimele, a aproapelui care caută.(…) Dacă nimerește pe canalul meu, la o predică sau la o conferință pe care am postat-o acolo, căutătorul probabil va prinde un fir, și mergând pe el, poate într-o zi sau alta ne putem întâlni și putem dezvolta.”

Părintele Dancă pune accent pe căutarea spirituală autentică și pe nevoia omului de a găsi sens într-un univers aparent fragmentat. Într-o lume în care reperele tradiționale par să se dizolve, rămâne vie setea de Dumnezeu:

„Majoritatea credincioșilor astăzi sunt căutători, fiindcă reperele lor, criteriile lor de odinioară s-au diluat, au dispărut poate complet chiar la unii, și de aceea omul este însetat în continuare de Dumnezeu, îl caută pe Dumnezeu și căutarea aceasta e justificată pentru că există un obiect al căutării. Cum spune Sfântul Toma de Aquino: nu ne-ar fi sete dacă nu ar exista apă. De aceea îl căutăm pe Dumnezeu pentru că există Dumnezeu.”

Când vine vorba despre Înviere, părintele recunoaște limitele rațiunii, dar accentuează puterea misterului:

„Învierea e greu de explicat. E o taină sau un mister care ne lasă câteva elemente vizibile, exterioare, tangibile, dar foarte multe rămân de necuprins. Pentru noi, dovada Învierii la nivel empiric este mormântul gol. Iisus nu mai este acolo.”

Interviu realizat de Daria Ghiu în emisiunea Orașul vorbește, produsă de Gabriela Mitan Dulgheru și difuzată în fiecare zi de luni până vineri, de la ora 9.00, la Radio România Cultural.