REConCHILLiant cu Daniela Rei Vișan și invitații săi

Duminică 20 noiembrie 2022 de la ora 18,00 vă propunem la Radio România Cultural o întâlnire cu Dumitru Horia Ionescu de la Editura Herder și cu Adrian Preda, Profesor de Psihiatrie Clinică la Universitatea California Irvine.

Pe durata celor 30 de minute de emisie vom aborda câteva teme extrem de frumoase și care se întrepătrund cu viața fiecăruia dintre noi. Vom discuta despre sănătatea trupului, a minții și a sufletului, despre bolile perfide care macină societatea contemporană, despre singurătatea apăsătoare ce învăluie ca o mlaștină sufletele multor semeni de-ai noștri.

Vom nuanța și unele aspecte legate de rolul salvator al culturii; vă propunem și câteva cărți care ne pot hrăni sufletele, dăruindu-ne sens vieții, învățându-ne să câștigăm timpul, să-i redăm profunzimea pierdută prin fărâmițare și neatenție.

Dialogul cu Dumitru Horia Ionescu a pornit de la volumul său intitulat ” Sub paza lui Dumnezeu drăguțul ” apărut în 2022 la Editura Trinitas. În prefața volumului Teodor Baconschi subliniază :

”Cum să le vorbeşti despre Hristos unor semeni radical secularizați, care au ieşit din sublima rutină a tradiției, s-au îmbăiat în ethosul contestatar al evului revoluționar şi s-au adâncit în psihologia hedonistă a consumului? Cum să explici fundamentul evanghelic al civilizației noastre – strâns asociat conceptului de „persoană” – unor contemporani care percep trecutul ca pe o culpă şi amnezia colectivă ca pe o virtute eliberatoare? Cum, în sfârşit, ai reuşi să-l convingi pe agnosticul relativist din vremea actuală că se va elibera din „drama umanismului ateu” doar dacă va redescoperi o perspectivă existențială teocentrică? Unii ar putea socoti, la prima vedere, că formula „Dumnezeu, drăguțul”, pe care Dumitru Horia Ionescu o foloseşte în titlul cărții de față, sugerează o abordare pietistnostalgică a faptului religios. E o pistă falsă, pentru că autorul este prea lucid pentru a pleda pentru revenirea literală a unui trecut idealizat: ceea ce ne propune de fapt este, ca în orice „program” conservator demn de acest nume, recuperarea decenței fundamentale a omului pre-modern şi utilizarea ei creativă, într-un context epocal radical schimbat de revoluția ştiințifică, de predominanta mentalitate antropocentrică şi de ambianța fragil-democratică a lumii în care trăim.”

Omul tradițional- întâlnit până de curând și în satele din România, are o legătură specială cu divinitatea, cu timpul și cu întreaga creație. Totul are un sens, un rost, atunci când ești conectat cu energiile superioare care au creat lumea și care pot fi resimțite de fiecare dintre noi atunci când estompăm bruiajul lumii moderne, caracterizată în cele mai multe circumstanțe de viteză, lăcomie, fărâmițare psihică și sufletească. Fiecare generație rezonează cu o anumită notă energetică pe care o poate transforma în împlinire sau în sunet fals.

Am discutat cu Dumitru Horia Ionescu despre obișnuința omului contemporan de a-și construi viața după reperele furnizate de simțuri, tânjind însă după ceea ce este tainic în lume, simțind un dor de a pregusta veșnicia. Acest sentiment de căutare a ceea ce se ascunde după traseul terestru al vieții noastre poate genera liniște, împăcare, sau din contră- anxietate, singurătate, derută. Așa cum se vorbește despre o igienă a trupului, la fel se poate vorbi și despre o bună-îngrijire a minții și a sufletului. Toate tradițiile și religiile lumii vorbesc despre aceasta. Lucrând la Editura Herder încă din 1987, Dumitru Horia Ionescu a putut cunatifica direct importanța culturii în repararea și vindecarea rănilor produse de ignoranță, invidie, lene.

Chiar dacă generațiile de astăzi citesc mai puțin decât se obișnuia în urmă cu 30-40 de ani, iar internetul ne întinde tot mai multe capcane, există șansa unei reparări.

I-am propus domnului doctor Adrian Preda, Profesor de Psihiatrie Clinică la Universitatea Irvine din California această temă complexă privind rolul culturii asupra echilibrului sufletesc al omului modern. Am nuanțat și câteva aspecte legate de modalitățile și tipurile de raportare la timp în societățile de consum, despre modul adictiv în care sunt construite cele mai multe jocuri destinate spațiului virtual, despre spiralele înșelătoare prin care ne vindem sau pur și simplu ne irosim timpul.

Existența unui sens, a unui scop în viață, structurează și dă forță chiar și celor mai mărunte gesturi pe care le facem. Anxietatea, depresia, diversele tipuri de adicție sunt boli care macină lumea modernă, fiind asociate adeseori cu lipsa unui țel, cu lipsa unei viziuni asupra propriei vieți. Structurarea timpului după domeniile de funcționare firești, conturarea unor ținte concrete, chiar și de scurtă durată așezate cumva în făgașul unei viziuni mai ample, pot susține redobândirea treptată a echilibrului.

Câți dintre noi mai au înțepeciunea și iscusința de a îngriji acele semințe ale iertării, generozității și solidarității umane care să poată rodi mai apoi și în sufletele noastre?

O emisiune de Daniela Rei Vișan