REConCHILLiant: Daniela  Rei Vișan în dialog cu Teodoru Ghiondea și Mircea Oliv

” Atunci luând Domnul Dumnezeu țărână din pământ a făcut pe om și a suflat în fața lui duh de viață și s-a făcut omul suflet viu.”

Facere 2.7

” Așadar, prin acțiunea Duhului Sfânt ( pneuma) asupra pământului apare sufletul ( psyche) omului, formând și el o a treia lume intermediară între cer și pământ( natură). Astfel, lumea sufletului, sub aspectul lui bun, și lumea duhurilor subterane, sub aspectul lor rău, formează cel de al treilea nivel al creației, dar în ordine ierarhică al doilea, în care binele și răul se vor lupta pentru ființa omului.

Întreaga creație capătă, așadar, o structură ierarhică ternară, în care omul este intermediar și în același timp central între cer și pământ, între îngeri și demoni, între duh și natură: spiritus-anima-corpus, pneuma-psyche-soma sau Deus-homo-natura. ”

Florin Mihăescu Cosmosul în Tradiția Creștină, Editura Rosmarin

Sâmbătă, 12 decembrie 2020, de la ora 14.30, vă propunem la Radio România Cultural o ediție specială a emisiunii REConCHILLiant, o punte de legătură între medicină, istoria religiilor, filosofie și arte vizuale. Vor fi alături de noi, pentru dumneavoastră, domnul Teodoru Ghiondea, coordonatorul Colecției Philosophia Perennis de la Editura Herald și domnul Mircea Oliv, critic de artă.

Într-o perioadă dificilă, de schimbare a lumii și reașezare a valorilor, avem nevoie mai mult ca oricând de un exercițiu de memorie, de o filtrare a gesturilor și a traseului personal, dar și de o raportare la valorile perene ale omenirii. Perioadele de trecere de la o formă socială la alta, de la un model cultural, economic la un alt tip de așezare a umanității sunt însoțite adeseori de anumite convulsii, derută și frică.

O bună raportare la scrierile tradiționale ale omenirii ne ajută să înțelegem mai bine perioada prin care trecem; iată de ce timp de 30 de minute vă propunem un parcurs prin istoria și cultura lumii, încercând să punem laolaltă elemente similare despre alcătuirea ființei umane, despre oglindirea cosmosului în OM , despre efortul continuu pe care unii semeni de-ai noștri îl fac atunci când încearcă să ne reamintească faptul că suntem ființe cerești; atunci memoria se poate transforma în artă, în rugăciune și cunoaștere.

” Ochiul sufletului este atenția. Atenția e difuză în tot sufletul, când nu e bine exersată. Prin urmare ATENȚIE=CUNOAȘTERE, având în vedere simbolismul ochiului. Deci Cunoașterea este existențială, coextensivă întregii noastre Ființe. Atenția rezolvă în vibrațiuni obiectul asupra căruia se exercită, dar și pe ea însăși. De aici omogenitatea între cunoscător și cunoscut.

Imediat ce ai separat în tine Cerul de Pământ, apare spontan o scară care le unește și pe care urcă și coboară îngerii.(...)

Inima noastră e ascunsă într-o trombă, într-un ciclon de pasiuni, care constituie inima pasională; nimeni nu poate ajunge la ea, fiindcă e sfâșiat de Paznicii exteriori; ne putem coborî de sus în inimă, pe deasupra, fără ca Dragonii de gardă să își dea seama de prezența noastră. Mai teribili decât Paznicii de natură pur pasională, sunt paznicii imaginativi cerebrali, care constituie un cerc excentric față de primii. Trebuie să impunem tăcere ultimilor, iar ceilalți trebuie anulați printr-o manevră de învăluire care le adoarme inteligența.

Fixarea privirii nostre pe stea, ne deschide accesul inimii noastre prin corpul ei, cale grea, deoarece cere calificare metafizică, dar nu zădărește monștrii care stau de pază, nu deasupra, ci în jurul inimii noastre.”

Vasile Lovinescu Meditații, Simboluri, Rituri, Editura Rosmarin

Sâmbătă, 12 decembrie 2020, de la ora 14.30, vom discuta la Radio România Cultural cu domnul profesor Teodoru Ghiondea despre o temă mai dificilă, adeseori greșit înțeleasă , este vorba de ” lanțul inițiatic”; cele trei elemente care se întrepătrund leagă trecutul de viitor, Cerul de Pământ. Tot cu ajutorul lui vom încerca să înțelegem referințele lui Platon la componentele noetice, patetice și apetente ale sufletului uman.

Vom zăbovi asupra conceptului de Adam Kadmon, explicat în chip magistral de mai mulți rabini de-a lungul timpului și vom încerca să punctăm câteva elemente despre TIKKUN , concept explicat în volumul ” FEREASTRA SUFLETULUI : Cabala Rabinului Isaac Luria” apărut la Editura Herald în acestă toamnă, din care voi cita doar două scurte fragmente:

” Potrivit lui Luria, fiecatre creatură simte absența, deșertăciunea și semnul imperfecțiunii care trebuie neapărat să i se transmită. Chemarea cea mai importantă în această viață este de a rearmoniza ( și de a elimina) imperfecțiunile inerente printr-o inimă potrivită și prin fapte bune între toate creaturile( tikkun). Dar o astfel de chemare esențială nu este ușor de primit.(...)

” Prin urmare, de-a lungul mileniilor, atunci când creaturile populează lumi inferioare, dorul interior de reunificare și meditațiile la această armonie pierdută vor fi secretul cel mai profund al fiecărui moment al vieții . Toate fenomenele, precum și semnificația fiecărei lumi interioare apar în conformitate cu legea secretă a tikkun”.

Poate că elementele menționate par cumva prea abstracte, prea îndepărtate de omul contemporan. Lucrurile nu stau chiar așa. Au existat de-a lungul timpului oameni înzestrați cu calități intelectuale și sufletești deosebite și care au reușit să asimtă această chemare continuă a cerului.

Unul din acești oameni este pictorul Traian Postolache, un bun cunoscător al operei lui Rene Guenon, a lui Vasile Lovinescu și Florin Mihăescu. De Florin Mihăescu l-a legat o prietenie profundă, care i-a influențat în mod decisiv gândirea și modul de a picta.

Domnul Mircea Oliv a fost curatorul ultimelor două expoziții ale lui Traian Postolache, organizate postum, la Muzeul Bucovinei din Suceava în octombrie-decembrie 2019 și la Galeria Arcade din Bistrița în noiembrie-decembrie 2020.Tot el a coordonat volumul ArtaMemoriei apărut în urmă cu un an la Muzeul Bucovinei, prin sprijinul domnului Emil Ursu, directorul muzeului și a domnului Petru Palamar. În fotografiile realizate de acesta, după lucrările lui Traian Postolache, transpare acea ” lumină cosmică”, acea vibrație specială, unică, despre care domnul Mircea Oliv ne va vorbi în interviul pe care l-am realizat pentru Radio România Cultural. Lucrările expuse acum pe simezele bistrițene aparțin ciclurilor de lucrări intitulate: Înțepeciunea regelui Solomon în viziunea pictorului Traian Postolache și Secțiuni transversale. Pictura lui Traian Postolache reprezintă un demers prin istoria sacră a umanității dar mai ales un instrument de cunoaștere , de decodare a anumitor simboluri ce stau și acum la temelia lumii. Un demers dificil, ce necesită cunoștințe din multe domenii , dar mai ales o anumită intuiție, despre care vorbea adeseori Vasile Lovinescu.

” Pe când un templu pe pământ începe de la temelii, lucrul cel dintâi ce trebuie să-l facem în realizare spirituală e să determinăm cheia de boltă, piatra de unghi în creștetul capului și chiar mai sus; atunci și restul clădirii iese din el ca un arbore cu rădăcina în sus, ca și Ierusalimul ceresc ce se coboară din văzduh și nu crește din pământ.

Devenim Mari Arhitecți ai Orientului și Occidentului când între Orient și Occident determinăm o axă verticală care e o porțiune în intemporal. Atunci de o parte și de alta a ei se produc Orientul și Occidentul, spațializând Eternitatea.”