Daniela Ionescu: „Romanul Gabrielei Melinescu, Mama ca Dumnezeu, nu e o carte care se traduce cu dicționarul în mână, e o carte care se traduce cu pielea, cu respirația, cu memoria afectivă” 

După 15 ani de la apariția sa în limba suedeză, romanul „Mama ca Dumnezeu” al Gabrielei Melinescu revine acasă, în limba română, printr-o nouă traducere semnată de Daniela Ionescu și publicată de Editura Institutului Cultural Român. Daniela Ionescu avorbit cu Anca Mateescu, la Ravista Literară Radio, despre procesul interior al traducerii, despre vocea poetică a Gabrielei Melinescu și despre felul în care această carte, scrisă într-o limbă străină, rămâne, de fapt, profund românească.

„Ediția românească a romanului Mama ca Dumnezeu e, într-un fel, o întoarcere acasă”, spune Daniela Ionescu.

Publicat în 2010, în Suedia, romanul a fost primit cu admirație, fiind considerat o operă singulară, de o intensitate poetică rară. În România, traducerea apare abia acum, la un an de la moartea Gabrielei Melinescu.

„De ce apare abia acum în română? Cred că e vorba de o maturare tăcută, de un timp interior care a trebuit să se coacă.”

Traducerea acestui roman nu a fost doar un exercițiu lingvistic, ci o experiență de ascultare și empatie, iar provocarea principală a fost păstrarea melodiei interioare a textului.

„A trebuit să ascult acea limbă interioară despre care vorbește Gabriela Melinescu, să o recunosc, să o las să mă locuiască, și, apoi, să încerc să o transpun în limba română, fără să o trădez.”

Daniela Ionescu a avut ocazia să o întâlnească pe Gabriela Melinescu în Suedia, la Târgul de carte de la Göteborg. Își amintește o femeie zâmbitoare, pasionată, traversată de o credință intensă în puterea mistică a literaturii. Deși exilată, din 1975, Melinescu nu s-a desprins niciodată de limba română. A scris și în franceză, și în suedeză, dar limba maternă a rămas, mereu, un refugiu, un spațiu interior de respirație.

La un an de la moartea Gabrielei Melinescu, Daniela Ionescu crede că autoarea rămâne o figură unică în literatura contemporană, o scriitoare care nu s-a supus niciunei mode.

„Gabriela Melinescu va rămâne o voce singulară în literatura română... o scriitoare care nu se încadrează, ci se reconfigurează mereu. (…) Posteritatea ei nu va fi doar academică, ci foarte afectivă. Cititorii o vor regăsi mereu în ritm, în repetiție, în imagini care nu se uită.”