Mădălina Diaconu: ”În literatură vremea era inițial un fel de cadru, între timp vremea a dispărut, pentru ca acum să devină un protagonist”

Vremea poate fi o temă de explorat, ne spune Mădălina Diaconu, din punctul de vedere al esteticii. Filosof și estetician, profesoară la Universitatea din Viena de foarte mulți ani, Mădălina Diaconu a susținut la Facultatea de Filosofie a Universității din București o conferință despre estetica vremii, de altfel titlul cărții sale din 2024 este ”Aesthetics of Weather”; pe cercetarea din această carte se bazează conferința de la București, unde a vorbit despre noi direcții ale esteticii.

”În ultimii douăzeci-treizeci de ani au fost puse bazele a nenumărate subdiscipline estetice”, spune cercetătoarea.

Estetica ambientală, estetica atmosferelor, estetica vieții cotidiene, estetica științei și legăturile acestor direcții cu literatura și celelalte arte, teme abordate în conferință, au fost discutate și în dialogul cu Georgeta Drăghici la Revista Literară Radio.

”De multe ori, ceea ce este necesar este o anumită interdisciplinaritate. Eu pregătesc acum, cu un coleg de la Varșovia, pentru anul viitor un volum colectiv legat de estetica mediului în Europa Centrală și de Est și vreau să avem contribuții și din partea autorilor români.

Ceea ce se poate spune, vorbind despre literatură, este că vremea era inițial un fel de cadru al narațiunii (...), între timp vremea a dispărut, pentru ca acum să devină un protagonist.”

În 2007 Mădălina Diaconu a publicat volumul ”Despre miresme și duhori”, la Editura Humanitas, o fenomenologie a olfacției, simț recuperat relativ tîrziu în filosofie, ca mod de cunoaștere a lumii, alături de văz și auz. ”Aesthetics of Weather”, cartea sa din 2024, explorează simțul termic, fenomenele atmosferice și declanșarea emoțiilor estetice în fața fenomenelor meteorologice. A mai publicat în 2021, pentru publicul de limbă germană, o carte de istorie a ideilor în România.