Valentina Glajar: “Am fost frapată de faptul că, la Timișoara, există o singură inscripție care menționează prezența Hertei Müller în oraș”

Hertha Müller, laureata Premiului Nobel pentru Literatură, a fost un dușman pentru regimul comunist din România. Dosarul ei de urmărire, documentat meticulos de Securitate, oferă o perspectivă tulburătoare asupra supravegherii scriitorilor incomozi pentru regim. Valentina Glajar, profesor de germanistică și profesor onorific de studii internaționale la Texas State University, cercetătoare pasionată de arhivele Securității, a explorat acest dosar cu o atenție minuțioasă și a dezvăluit, într-un interviu realizat de Anca Matescu, pentru Revista Literară Radio, mecanismele prin care autoritățile au construit o imagine distorsionată a scriitoarei.

“Am abordat dosarul prin prisma lucrărilor literare ale Hertei Müller. Am început cu literatura, cu mult înainte să ajung la dosarul ei”, mărturisește Valentina Glajar. La dosar, a ajuns aproape din întâmplare. În 2009, când Hertha Müller a primit Premiul Nobel pentru literatură, era aproape necunoscută în Statele Unite ale Americii. O cercetătoare din România, invitată să contribuie la un volum despre autoare, a menționat existența dosarului său de urmărire, ceea ce a trezit curiozitatea Valentinei Glajar.

Interpretarea notelor informative s-a dovedit a fi o provocare uriașă. Un dosar de Securitate nu este o cronică obiectivă, ci, mai degrabă, o colecție de percepții, uneori distorsionate, ale informatorilor și ofițerilor.

“Problema cea mare era să fac legăturile corecte, să interpretez pauzele și golurile din dosar. (…) Nu m-am uitat doar să compun o poveste de dosar. Am încercat să găsesc firul roșu, ca să spun așa. Deoarece am privit dosarul ca pe o sursă primară, este aproape ca o carte, una polifonică, bineînțeles.”

Scriitoarea a intrat în atenția Securității din cauza legăturii cu grupul de scriitori germani din Banat, printre care Richard Wagner, soțul ei, și William Totok. Odată ce scrierile ei au început să fie publicate în Germania de Vest, Hertha Müller a devenit o figură tot mai incomodă pentru regim. Inițial, Securitatea a încercat să o influențeze, să o convingă să nu critice regimul în afara țării. Când acest lucru nu a funcționat, presiunile asupra ei au crescut, iar în 1987 a fost lăsată să emigreze în Germania.

“În momentul în care Herta Muller și Richard Wagner au ajuns în Germania de Vest, au fost și mai critici cu regimul, au organizat și Ziua de acțiune România. Aceasta era în ‘88 și amintea de revolta muncitorilor de la Brașov, din ‘87. Se pare că nu doar ei au fost cei care au plecat așa rapid. Cred că Securitatea a încercat să scape de mai mulți scriitori de limbă germană, care erau considerați incomozi.”

Dosarul Hertei Müller este incomplet, conține goluri evidente, iar unele documente ar fi fost distruse.

Un alt aspect pe care Valentina Glajar îl consideră tulburător este modul în care Hertha Müller este tratată, astăzi, în România. Spre deosebire de orașe care știu să-și celebreze scriitorii, precum Praga în cazul lui Kafka, Timișoara abia dacă menționează legătura lui Müller cu orașul în care și-a făcut studiile și a trait până în 1987.

“Am fost frapată de faptul că există o singură inscripție care menționează prezența Hertei Müller la Timișoara și anume la liceul pe care l-a absolvit, care menționează că ea și Stefan Walter Hell au primit premiul Nobel. Pe de altă parte, dacă mergi la Praga, Kafka este menționat peste tot.”

Volumul „Dosarul de Securitate al Hertei Müller. O poveste din arhive despre supravegherea din România comunistă” de Valentina Glajar a apărut, zilele acestea, la editura Polirom, în traducerea Alinei Pavelescu. Cartea, scrisă și publicată în engleză, a primit anul acesta Premiul George Blazyca al Asociației Britanice de Studii Slavone și Est-Europene (BASEES).