ILUSTRATE DIN CUBA - Moşia Maimuţelor

În Havana
există cu siguranţă multe locuri bine-cunoscute pentru istoria, arhitectura şi
importanţa lor. Unul dintre ele însă, aşa numita Finca de los Monos (în
traducere „Moşia Maimuţelor”), poartă o amprentă cu totul specială. Potrivit
presei vremii, stăpâna acestui domeniu, Rosalía González-Abreu Arencibia, şi-a
învăţat colocatarele să poarte haine, să folosească tacâmuri şi să bea din
pahare.

*
* *

În Havana
primelor decenii ale secolului al XX-lea, s-a vorbit mult despre aşa numita
Moşie a Maimuţelor, nume pe care l-a primit ca urmare a poveştilor şi
legendelor ce au luat naştere în jurul principalilor săi colocatari. Cât despre
stăpâna proprietăţii, aceasta a fost Rosalía González-Abreu Arencibia, una
dintre cele mai bogate femei ale acelor timpuri. Ea a stârnit curiozitatea
jurnaliştilor, a oamenilor de ştiinţă şi a publicului în general, ajungând să
deţină, la un moment dat, cea mai mare rezervaţie de maimuţe captive din lume.

Rosalía González-Abreu
Arencibia s-a născut la 15 ianuarie 1862, a studiat în Statele Unite ale
Americii şi s-a căsătorit în 1883, în Franţa, cu medicul cubanez Domingo
Sánchez Toledo, cu care a avut patru copii. În anul 1899 ea s-a întors în Cuba
şi s-a stabilit la ferma Las Delicias, situată în Havana, în El Cerro. Din păcate această reşedinţă, pe
care a moştenit-o de la părinţi, a luat foc în anul 1901. După nefericitul
eveniment, stăpâna proprietăţii a hotărât să construiască aici un castel gotic,
proiectarea acestuia fiind încredinţată arhitectului francez Charles Brun.

*
* *

Inaugurarea
somptuosului castel de pe moşia Las Delicias, a avut loc în data de 3 mai 1906.
Presa acelor timpuri a descris locul ca fiind „un adevărat palat din basme, împodobit ca în <<O mie şi Una de
Nopţi>>”. De asemenea s-a mai consemnat şi că momentul inaugurării a
fost marcat la rândul său, de o notă de excentricitate, pentru că Rosalía González-Abreu Arencibia a ţinut să apară în faţa invitaţilor nici mai
mult nici mai puţin decât însoţită de un macac şi un urangutan, spre uimirea
tuturor.

*
* *

La moşia Las Delicias, bogata doamnă organiza petreceri la care participau unii dintre cei mai renumiţi artişti ai vremii, cum ar fi muzicieni, pictori sau oameni de teatru. Astfel, printre invitați s-a aflat şi celebra dansatoare şi coregrafă americană Isadora Duncan. În memoria oamenilor, nu au rămas însă atât somptuoasele petreceri, cât mai degrabă locatarii moşiei, care nu au fost nici regi şi nici prinţese, ci fel de fel de animale. Fiindcă în realitate, motivul pentru care reşedinţa şi posesoarea ei au devenit celebre, l-a reprezentat-o fauna ce înconjura castelul, aceasta aprinzând imaginaţia societăţii din Havana acelor vremuri. Iar până la ţeserea a fel de fel de poveşti şi legende nu a mai fost decât un pas.

Nu se ştie
cu certitudine care a fost momentul în care distinsa doamnă Rosalía Abreu-Arencibia
şi-a căpătat hobby-ul atât de neobişnuit. Cert este însă că în grădinile
palatului său puteau fi văzuţi păuni, felurite
specii de papagali mari şi mici, cerbi, pisici, cocoşi japonezi, cai şi chiar
un elefant micuţ. În cuşti mai erau ţinuţi un tigru şi un urs brun. De asemenea,
putea fi zărit şi un crocodil ce se bălăcea în micul lac pe care îl avea
conacul. Însă locatarii care au predominat în somptuoasa locuinţă au fost
maimuţele. Rosalía a deţinut peste 200 de maimuţe, dintr-o mare varietate de
specii, provenind din multe părţi ale lumii. Dintre acestea, amintim: „uistiti”
(o specie de maimuţă arboricolă de talie
mică şi coadă stufoasă – Nota
trad.), maimuţe păianjen, maimuţe capucin, cimpanzei şi chiar gorile şi
urangutani. Din Franţa, a adus un macac femelă, primul exemplar cu care şi-a
început colecţia, împreună cu un urangutan care provenea din Philadelphia. Cât
despre celelalte specii din grădina zoologică a Rosalíei Abreu, se spune că ar
fi provenit din Asia şi Africa.

*
* *

În cele din urmă, numele proprietăţii Rosalíei Abreu, s-a schimbat din Las Delicias, în Finca de los Monos (Moşia Maimuţelor), datorită numeroşilor ei locatari. Ba chiar se spune că unul dintre aceştia, un urangutan pe nume Cholo, s-a îndrăgostit nebuneşte de Rosalía. El a devenit atât de gelos pe administratorul moşiei, încât l-a sufocat. Potrivit celor publicate în anii aceia de Revista Estampa din Madrid, bogata doamnă a considerat că a fost vorba despre o crima pasională şi s-a opus sacrificării maimuţei, pe care a donat-o unei instituţii. Alte poveşti ne dezvăluie că maimuţele Rosalíei erau îmbrăcate ca servitorii şi făceau unele treburi ale gospodăriei. Mai mult chiar, s-a afirmat că ar fi avut o maimuţă pe care o folosea ca şofer. Vă puteţi imagina aşa ceva ?

Maimuţele Rosalíei Abreu trăiau toate libere în grădinile moşiei, cu excepţia gorilelor şi a urangutanilor,
care stăteau în cuşti, dat fiind faptul că puteau fi uneori foarte agresivi. S-a
zvonit la un moment dat, că unii dintre aceştia purtau o îmbrăcăminte
pitorească, mâncau aşezaţi la masă şi veneau cuminţi când îi chema stăpâna lor.
Despre alţii s-a afirmat că ar fi fumat pipă sau că făceau arpegii atingând
corzile chitarelor. Astfel că moşia a căpătat o aură de mister, cu ecou în
presa de senzaţie a timpului, lăsând într-un con de umbră istoria cu adevărat
importantă a acestui loc.

*
* *

Dincolo însă de toate anecdotele curioase care se povestesc încă despre Moşia Maimuţelor, trebuie să vă mai spunem că, graţie perseverenţei bogatei lor stăpâne, maimuţele au fost obiectul unor profunde studii ştiinţifice. Ajungând să deţină cea mai mare rezervaţie de maimuţe captive din lume, Rosalía Abreu, în relaţia de fiecare zi cu acestea, a avut posibilitatea să le observe comportamentul. Astfel, ea a constatat la unii cimpanzei trăsături de inteligenţă pe care şi-a propus să le dezvolte. Cu răbdare şi devotament, a reuşit să-i facă să îndeplinească unele sarcini simple, obişnuindu-i să poarte haine, să mănânce cu tacâmuri şi să bea din pahare.

Interesată în
mod special de comportamentul maimuţelor, Rosalía a solicitat consultanţă
ştiinţifică din partea Universităţii Yale şi a Grădina Zoologică din New York.
Deja ajunsese la trei generaţii de maimuţe, lucru care a devenit cunoscut,
desigur, oamenilor de ştiinţă, atât cubanezi cât şi străini.

*
* *

În 1915, a
avut loc pe moşia Las Delicias naşterea lui Anumá, primul cimpanzeu ce a văzut
lumina zilei în captivitate. Ştirea a făcut senzaţie în lumea ştiinţifică. Astfel,
în anul 1924, americanii prin Institutul Carnegie din Washington D.C. şi
Universitatea Yale din New Haven, au trimis o comisie condusă de Robert Mearns Yerkes, un reputat primatolog,
pentru a studia metodele folosite de această doamnă cubaneză în relaţia cu
maimuţele. La întoarcerea în Statele Unite ale Americii, spre surprinderea
celor care râdeau de bogata doamnă, Yerkes a scris că cercetările făcute de Rosalía
au fost „cele mai mari experimente
antropologice realizate vreodată.” Mai mult decât atât, Robert Mearns Yerkes nu doar a lăudat cercetările
efectuate de Rosalía, ci, pe baza studiilor şi activităţilor desfăşurate de ea,
a înfiinţat Laboratorul de Biologie a Primatelor al Universităţii Yale din New
Haven şi Staţiunea de reproducere şi experimentare a Antropoidelor din Orange
Park, Florida.

*
* *

În anul 1930,
titlurile din presă făceau cunoscută moartea binefăcătoarei maimuţelor şi aminteau
milioanele pe care le lăsase aceasta animalelor sale. Adevărul este că iniţial
Rosalía şi-a oferit colecţia preşedintelui de atunci al Cubei, Gerardo Machado,
pentru a face o grădină zoologică în capitală. Ideea nu s-a putut însă materializa deoarece lipsea
bugetul, aşa că animalele au fost transferate la Institutul Carnegie din
Washington D.C. şi la Grădina Zoologică din Philadelphia, din Statele Unite ale
Americii.

*
* *

Începând cu
anul 1960, Moşia Maimuţelor, care poate fi considerată prima grădină zoologică
din Cuba, serveşte activităţilor educaţionale. În prezent se intenţionează
transformarea acesteia într-o incintă unde să se înveţe şi să se beneficieze de
noile tehnologii.

*
* *

Înainte de
a încheia însă, trebuie să vă mai precizăm ceva. Să nu credeţi că tot ceea ce
v-am povestit aparţine trecutului. Pentru se spune că şi astăzi în acea clădire
misterioasă în formă de castel, se pot vedea, în nopţile cu lună plină, umbrele
unor maimuţe care dansează un vals în onoarea binefăcătoarei lor.

Realizat de Esther Reyes Corría -
RADIO TAÍNO

(traducere –
Diana-Maria Şincai)