Interviu cu pianistul SERGIU TIEMPO

Daţi-mi cinci motive pentru care vă place Beethoven!

Minunată întrebare! Cinci motive….

De fapt,  sunt foarte puţine motive ca să nu îţi placă!

În primul rând,  ce iubesc la Beethoven este omul. Idealurile lui se înalţă în faţa omenirii, în general. Acest lucru îl simt, de asemenea, şi în muzica lui .

În al doilea rând , îmi place nevoia lui constantă de reînnoire. Pe parcursul întregii vieţi, tot ce a scris a fost,bineînţeles, sub marca Beethoven. În acelaşi timp, reprezenta o nouă versiune a sa, trecând dincolo de toate limitele.  Iubesc şi acest lucru. La fel, faptul că era suficient de modest încât să nu accepte, în fiecare moment, că a realizat ceva. De fiecare dată se reînnoia…

În al treilea rând, îmi place elementul său de surpriză. Datorită acestei perpetue reînnoiri, te surprinde  permanent. Şi astfel, explorează teritorii noi şi aduce tot felul de idei revoluţionare .

Îmi place ca, atunci când cânt Beethoven, să sune ca şi când atunci ar fi scris lucrarea! S-ar fi trezit în dimineaţa asta şi ar fi scris muzica asta. Este modul în care eu simt muzica lui… Ca şi când ar fi o surpriză extraordinară pentru oricine.

Ca al patrulea motiv, cred că este unul dintre cei mai originali compozitori, în sensul interpretării. La Beethoven, o mulţime de indicaţii (legate de interpretare)  pe care le găseşti în partitură  sunt surprinzătoare  deoarece nu sunt întotdeauna foarte logice. De multe ori merg împotriva  gramaticii logice a sentimentului creat de muzică. Şi cred că face acest lucru dinadins; să creeze o semantică anume prin interpretarea în sine. Ceva ce niciun alt compozitor nu a mai făcut.

Şi, la final,  este atât de generos prin muzica sa şi cred că aici mă întorc la primul argument. Felul  în care scrie şi ne oferă muzica sa este din dragostea pentru omenire. Iar nevoia de reînnoire (despre care vorbeam mai devreme) nu vine din dorinţa de a aduce inovaţia pentru sine. Ci e un  fel nou de a ne spune, tuturor, că ne iubeşte.

Un adevărat compozitor nu creează un limbaj nou pentru că vrea să fie original ci pentru că nu găseşte cuvintele necesare pentru a se exprima. De aceea, inventează un vocabular nou. Acest conţinut al muzicii sale îl face etern; Beethoven nu este acaparat de vremea sau de epoca sa.

Aşadar îl iubiţi pe omul Beethoven (în primul rând), apoi nevoia de reînnoire,  elementul de surpriză era al treilea, originalitatea interpretării se afla pe locul patru şi generozitatea  pe locul cinci. Aţi adăugat că un compozitor nu îşi generează originalitatea dintr-o nevoie a ego-ului ci din necesitatea de a-şi găsi propriul idiom de exprimare.  Ce se întâmplă atunci cu pianistul interpret? Ce spune pianistul din dvs? Ce spune solistul? Are şi el nevoia de a-şi găsi propriul drum de exprimare, de prezentare a propriei versiuni?

(Râde) Cred că oricine vrea să exprime ceva cu adevărat  va fi automat original, pentru că toţi suntem diferiţi. Toţi avem idiosincraziile noastre,  propriul fel de a simţi. Avem, desigur, şi multe lucruri în comun.

Însă celelalte ne fac ceea ce suntem cu adevărat. Dacă suntem sinceri cu noi înşine, ne exprimăm prin munca de zi cu zi sau prim muzică.  De aceea cred că oricare mare artist este original în ciuda propriei voinţi. Pentru că în absolut tot şi-a fost sincer sieşi.  Este foarte bine că aţi adus în discuţie acest aspect pentru că eu cred că Beethoven a fost un interpret incredibil. Era recunoscut ca un pianist fantastic dar şi improvizator. Un alt element din partiturile sale (un element minunat) este că poţi simţi atâta spontaneitate în cadrul acestei  uimitoare  forţe arhitecturale.

Cred că un interpret adevărat trebuie să fie deschis către improvizaţie  în sensul că, solist fiind, cânţi tot ce e scris în partitură. Însă în momentul în care cânţi, nimic nu este aşa cum ai planificat, căci apare elementul animalului viu. Animalul viu care este această muzică  ce îţi cere lucruri în momentul în care o cânţi. Şi îţi va cere lucruri diferite de ficare dată, dacă o asculţi cu adevărat.

Aşadar, cred că un interpret bun este cineva care învaţă să reacţioneze la aceste nevoi instantaneu, când cântă.

Un interviu de Sorina Goia.